Singurul băiat din cei trei copii – Warren Buffet a afişat o aptitudine uimitoare atât pentru bani cât şi pentru afaceri de la o vârstă foarte fragedă. La 6 ani, Buffet a achiziţionat 6 cutii de Coca Cola de la magazinul alimentar al bunicului său cu 25 de cenţi/bucată şi le-a revândut, având un profit de 5 cenţi. În timp ce alţii copii de vârsta lui se jucau, el făcea bani. Cinci ani mai târziu Buffet păşeşte în lumea finanţelor. La 11 ani cumpără 3 părţi din Cities Service Preferred cu 38 de dolari/acţiune pentru el şi sora lui mai mare, Doris. La puţin timp, preţul acţiunii a scăzut la 28 de dolari/bucată. Aceasta l-a înspăimântat, dar a rezistat până când acţiunile sale au ajuns la 40 de dolari/bucată. Apoi le-a vândut imediat – o greşeală pe care o va regreta curând. După aceea, valoarea acţiunilor Cities Service a crescut până la 200 de dolari/bucata. Din această experienţă el a învăţat una din lecţiile de bază ale investiţiei: Răbdarea este o virtute !
În 1947 a absolvit liceul şi nu a avut niciodată intenţia de a urma o facultate. În momentul absolvirii făcuse deja 5000 de dolari din vânzarea de ziare (echivalentul a 42610 dolari în anul 2000).
Tatăl lui avea alte planuri – şi-a îndemnat fiul să urmeze Şcoala Wharton Business din cadrul Universităţii Pennsylvania. Buffet a stat doi ani, plângându-se că el ştia mai mult decât profesorii săi. S-a transferat la Universitatea din Nebraska-Lincoln pe care a reuşit să o absolve în trei ani. În cele din urmă a fost convins să aplice la Harvard Business School care a luat cea mai greşită decizie, respingându-l pe motiv că este prea tânăr. Dezamăgit, Warren a aplicat la Columbia, unde faimoşii investitori Ben Graham şi David Dodd l-au învăţat – o experienţă care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
Ben Graham a devenit cunoscut în vremea anilor 1920. În acea vreme în care, restul lumii se apropia de arena de investiţii ca la un joc gigant de ruletă, el a căutat stocuri (părţi din firme) care erau atât de ieftine încât erau aproape lipsite de risc. Una din cele mai cunoscute, a fost Northern Pipe Line, o companie de transport a petrolului gestionată de către familia Rockefeller. Stocul a fost tranzacţionat la un preţ de 65 de dolari/acţiune, dar după ce a studiat bilanţul, Graham a realizat că societatea avea acţiuni în valoare de 95 de dolari/bucata. Investitorul a încercat să convingă conducerea să vândă întregul portofoliu de acţiuni dar a fost refuzat. La scurt timp după aceea, el şi-a asigurat un loc în consiliul de administraţie. Compania a vândut obligaţiunile sale şi a plătit un divident în valoare de 70 de dolari pe acţiune.
Când a făcut 40 de ani, Ben Graham a publicat Security Analysis, una din cele mai mari lucrări scrise vreodată pe piaţa bursieră. La acea vreme, era riscant; investirea în acţiuni a devenit o glumă (Dow Jones a scăzut de la 381,17 la 41,22 pe parcursul a 3-4 ani, urmând falimentul din 1929). Următoarea sa carte, Investitorul inteligent, pe care Warren o celebrează ca ”cea mai mare carte de investiţii scrisă vreodată”.
Prin principiile sale de investiţii simple, dar profunde, Ben Graham a devenit o figură idilică pentru tânărul Warren Buffet în vârstă de 21 de ani.
Citind o veche ediţie din Who's Who, Warren a descoperit că mentorul său (Ben Graham) a fost preşedintele unei firme mici necunoscute de asigurare numită GEICO. El a sărit într-un tren spre Washington D.C. într-o sâmbătă dimineaţă pentru a găsi sediul firmei. Când a ajuns acolo, uşile erau închise. Fiind de neoprit, Buffet a început să dea cu pumnii în uşă până când un portar a venit ca să-i deschidă. El a întrebat dacă mai era cineva în clădire. Ca noroc (sau soartă) era cineva. Se pare că era un om care încă lucra la etajul şase. Warren a fost escortat până la întâmpinarea lui şi a început imediat să pună întrebări despre companie şi practicile sale de afaceri; o conversaţie care s-a întins pe parcursul a patru ore. Omul nu a fost nimeni altul decât Lorimer Davidson, vicepreşedintele financiar. Cu această experienţă Buffet a rămas pentru tot restul vieţii. Buffet a dobândit în cele din urmă întreaga societate GEICO prin corporaţia lui - Berkshire Hathaway.
Pe parcursul acestor ani de început, investiţiile lui Warren au fost limitate în special la o staţie Texaco şi la nişte imobile, dar niciuna nu a avut succes. De asemenea, în acest timp a început să predea cursuri de noapte la Universitatea din Omaha (ceea ce nu ar fi fost posibil cu câteva luni în urmă. Pentru a-şi stăpâni frica intensă de a vorbi în public Warren a luat un curs de Dale Carnegie). Din fericire, lucrurile s-au schimbat. Ben Graham l-a sunat într-o zi, invitând pe tânărul broker să lucreze pentru el. Warren a avut în sfârşit oportunitatea mult aşteptată.
Proaspătul cuplu Buffet şi-a luat o casă în suburbiile New York-ului. Warren şi-a petrecut zilele analizând rapoartele S&P în căutarea oportunităţilor de investiţie. Aceasta se întâmpla în momentul în care începea să iasă la iveală diferenţe dintre filozofia lui Graham şi cea a lui Buffet. Warren a devenit interesat de modul în care lucra o societate – de ceea ce o făcea superioară în faţa concurenţei.
Pe Ben îl interesau pur şi simplu numerele în timp ce Warren era predominant interesat de managementul companiilor ca un factor major în deciziile de investiţie. Graham se uita doar la foaia de bilanţ şi la profit, lui îi păsa mai puţin de conducerea corporaţiei.
Între 1950 şi 1956, Warren şi-a construit un capital personal de până la 140.000 $, pornind de la 9800$. Din acest punct, el a început să-şi planifice următoarea mutare. Înainte de sfârşitul anului 1956 el gestiona un capital de aproximativ 300.000$. El a cumpărat o casă cu 31.500$ - atitudine numită “Nebunia lui Buffet” şi, şi-a condus parteneriatele într-un mod original, din dormitor, iar mai târziu dintr-un mic birou. Până în acest moment, viaţa lui începuse să prindă contur – avea 3 copii, o soţie frumoasă şi o afacere de mare succes.
Pe parcursul următorilor cinci ani, parteneriatele Buffet au avut un profit impresionant de 251%. O celebritate oarecum recunoscută în oraşul său natal, Warren nu a dat niciodată sfaturi în ciuda solicitărilor constante venite de la prieteni şi străini.
În 1962, parteneriatul a avut un excedent de capital de 7,2 milioane de dolari din care 1 milion a fost miza personală a lui Warren (el nu a perceput o taxă pentru parteneriat – mai degrabă Warren a avut dreptul la un sfert din profituri mai mari de 4%).
În 1962, un om pe nume Charlie Munger s-a mutat înapoi în casa copilăriei sale din Omaha, California. Deşi, oarecum snob, Munger a fost genial din toate punctele de vedere. El a participat la Harvard Law School fără să obţină o diplomă. Buffet şi Charlie s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au pus bazele unei strânse colaborări şi unei prietenii de afaceri care va dura pentru următorii 40 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu