Warren Buffet

             Singurul băiat din cei trei copii – Warren Buffet a afişat o aptitudine uimitoare atât pentru bani cât şi pentru afaceri de la o vârstă foarte fragedă. La 6 ani, Buffet a achiziţionat 6 cutii de Coca Cola de la magazinul alimentar al bunicului său cu 25 de cenţi/bucată şi le-a revândut, având un profit de 5 cenţi. În timp ce alţii copii de vârsta lui se jucau, el făcea bani. Cinci ani mai târziu Buffet păşeşte în lumea finanţelor. La 11 ani cumpără 3 părţi din Cities Service Preferred cu 38 de dolari/acţiune pentru el şi sora lui mai mare, Doris. La puţin timp, preţul acţiunii a scăzut la 28 de dolari/bucată. Aceasta l-a înspăimântat, dar a rezistat până când acţiunile sale au ajuns la 40 de dolari/bucată. Apoi le-a vândut imediat – o greşeală pe care o va regreta curând. După aceea, valoarea acţiunilor Cities Service a crescut până la 200 de dolari/bucata. Din această experienţă el a învăţat una din lecţiile de bază ale investiţiei: Răbdarea este o virtute !
             În 1947 a absolvit liceul şi nu a avut niciodată intenţia de a urma o facultate. În momentul absolvirii făcuse deja 5000 de dolari din vânzarea de ziare (echivalentul a 42610 dolari în anul 2000).
Tatăl lui avea alte planuri – şi-a îndemnat fiul să urmeze Şcoala Wharton Business din cadrul Universităţii Pennsylvania. Buffet a stat doi ani, plângându-se că el ştia mai mult decât profesorii săi. S-a transferat la Universitatea din Nebraska-Lincoln pe care a reuşit să o absolve în trei ani. În cele din urmă a fost convins să aplice la Harvard Business School care a luat cea mai greşită decizie, respingându-l pe motiv că este prea tânăr. Dezamăgit, Warren a aplicat la Columbia, unde faimoşii investitori Ben Graham şi David Dodd l-au învăţat – o experienţă care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
             Ben Graham a devenit cunoscut în vremea anilor 1920. În acea vreme în care, restul lumii se apropia de arena de investiţii ca la un joc gigant de ruletă, el a căutat stocuri (părţi din firme) care erau atât de ieftine încât erau aproape lipsite de risc. Una din cele mai cunoscute, a fost Northern Pipe Line, o companie de transport a petrolului gestionată de către familia Rockefeller. Stocul a fost tranzacţionat la un preţ de 65 de dolari/acţiune, dar după ce a studiat bilanţul, Graham a realizat că societatea avea acţiuni în valoare de 95 de dolari/bucata. Investitorul a încercat să convingă conducerea să vândă întregul portofoliu de acţiuni dar a fost refuzat. La scurt timp după aceea, el şi-a asigurat un loc în consiliul de administraţie. Compania a vândut obligaţiunile sale şi a plătit un divident în valoare de 70 de dolari pe acţiune.
Când a făcut 40 de ani, Ben Graham a publicat Security Analysis, una din cele mai mari lucrări scrise vreodată pe piaţa bursieră. La acea vreme, era riscant; investirea în acţiuni a devenit o glumă (Dow Jones a scăzut de la 381,17 la 41,22 pe parcursul a 3-4 ani, urmând falimentul din 1929). Următoarea sa carte, Investitorul inteligent, pe care Warren o celebrează ca ”cea mai mare carte de investiţii scrisă vreodată”.
Prin principiile sale de investiţii simple, dar profunde, Ben Graham a devenit o figură idilică pentru tânărul Warren Buffet în vârstă de 21 de ani.
Citind o veche ediţie din Who's Who, Warren a descoperit că mentorul său (Ben Graham) a fost preşedintele unei firme mici necunoscute de asigurare numită GEICO. El a sărit într-un tren spre Washington D.C. într-o sâmbătă dimineaţă pentru a găsi sediul firmei. Când a ajuns acolo, uşile erau închise. Fiind de neoprit, Buffet a început să dea cu pumnii în uşă până când un portar a venit ca să-i deschidă. El a întrebat dacă mai era cineva în clădire. Ca noroc (sau soartă) era cineva. Se pare că era un om care încă lucra la etajul şase. Warren a fost escortat până la întâmpinarea lui şi a început imediat să pună întrebări despre companie şi practicile sale de afaceri; o conversaţie care s-a întins pe parcursul a patru ore. Omul nu a fost nimeni altul decât Lorimer Davidson, vicepreşedintele financiar. Cu această experienţă Buffet a rămas pentru tot restul vieţii. Buffet a dobândit în cele din urmă întreaga societate GEICO prin corporaţia lui - Berkshire Hathaway.
Pe parcursul acestor ani de început, investiţiile lui Warren au fost limitate în special la o staţie Texaco şi la nişte imobile, dar niciuna nu a avut succes. De asemenea, în acest timp a început să predea cursuri de noapte la Universitatea din Omaha (ceea ce nu ar fi fost posibil cu câteva luni în urmă. Pentru a-şi stăpâni frica intensă de a vorbi în public Warren a luat un curs de Dale Carnegie). Din fericire, lucrurile s-au schimbat. Ben Graham l-a sunat într-o zi, invitând pe tânărul broker să lucreze pentru el. Warren a avut în sfârşit oportunitatea mult aşteptată.
Proaspătul cuplu Buffet şi-a luat o casă în suburbiile New York-ului. Warren şi-a petrecut zilele analizând rapoartele S&P în căutarea oportunităţilor de investiţie. Aceasta se întâmpla în momentul în care începea să iasă la iveală diferenţe dintre filozofia lui Graham şi cea a lui Buffet. Warren a devenit interesat de modul în care lucra o societate – de ceea ce o făcea superioară în faţa concurenţei.
Pe Ben îl interesau pur şi simplu numerele în timp ce Warren era predominant interesat de managementul companiilor ca un factor major în deciziile de investiţie. Graham se uita doar la foaia de bilanţ şi la profit, lui îi păsa mai puţin de conducerea corporaţiei.
Între 1950 şi 1956, Warren şi-a construit un capital personal de până la 140.000 $, pornind de la 9800$. Din acest punct, el a început să-şi planifice următoarea mutare. Înainte de sfârşitul anului 1956 el gestiona un capital de aproximativ 300.000$. El a cumpărat o casă cu 31.500$ - atitudine numită “Nebunia lui Buffet” şi, şi-a condus parteneriatele într-un mod original, din dormitor, iar mai târziu dintr-un mic birou. Până în acest moment, viaţa lui începuse să prindă contur – avea 3 copii, o soţie frumoasă şi o afacere de mare succes.
             Pe parcursul următorilor cinci ani, parteneriatele Buffet au avut un profit impresionant de 251%. O celebritate oarecum recunoscută în oraşul său natal, Warren nu a dat niciodată sfaturi în ciuda solicitărilor constante venite de la prieteni şi străini.
În 1962, parteneriatul a avut un excedent de capital de 7,2 milioane de dolari din care 1 milion a fost miza personală a lui Warren (el nu a perceput o taxă pentru parteneriat – mai degrabă Warren a avut dreptul la un sfert din profituri mai mari de 4%).

              În 1962, un om pe nume Charlie Munger s-a mutat înapoi în casa copilăriei sale din Omaha, California. Deşi, oarecum snob, Munger a fost genial din toate punctele de vedere. El a participat la Harvard Law School fără să obţină o diplomă. Buffet şi Charlie s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au pus bazele unei strânse colaborări şi unei prietenii de afaceri care va dura pentru următorii 40 de ani.

[ http://beginnersinvest.about.com ]

Stabilirea şi împlinirea obiectivelor

          Ce au în comun un antreprenor de succes şi un deţinut care a reuşit să evadeze ?
          Întrebarea poate părea surprinzătoare la prima vedere – un pic de atenţie dezvăluie o mare asemănare între cei doi. Ambii şi-au stabilit un scop clar. Ambii sunt atât de hotărâţi încât trec peste orice provocare şi nimic nu îi determină să renunţe. Ambii fac planuri, schimbă şi adaptează planurile la posibilităţile pe care le au, creează împrejurări potrivite, acţionează în fiecare zi indiferent cât de puţin.
M-am întrebat: un deţinut care a reuşit să evadeze ar putea deveni un antreprenor de succes ? Cu siguranţă …. că oricine are multă determinare în a aface un lucru, îl şi face (nu fac referire la lucrurile imposibile).
Calităţile pe care le au oamenii de succes:
- au o mare încredere în forţele proprii
- nu sunt doar pasionaţi de ceea ce fac, trăiesc efectiv şi afectiv tot ce întreprind
- nu se potrivesc criticilor şi ironiilor din mediul înconjurător
- cred cu tărie că sunt valoroşi şi merită să aibă succes
- sunt siguri pe ei
- evoluează din aproape în aproape
- sunt deschizători de drumuri
- sunt realişti
- au curajul să ia iniţiativa
- comunică clar şi deschis
- sunt eficienţi în munca pe care o depun
- optimizează tot timpul şi caută soluţii mai rentabile
- nu se autovictimizează
- nu aşteaptă vremuri mai bune şi cadrul perfect pentru a trece la acţiune
- îşi asumă răspunderea
- realizează o singură sarcină la un moment dat
- când muncesc nu acceptă să fie deranjaţi de alte activităţi
- cred în succesul propriu
- împart un mare obiectiv în obiective mai mici (trepte intermediare) spre atingerea scopului final
- se autoevaluează
- învaţă mereu din orice împrejurare
- după unul, două,trei, … zece eşecuri continuă să încerce fără a renunţa, dar în acelaşi timp schimbă ceva din modul în care acţionează

[ V. A. ]

Să munceşti inteligent

          Să ne fie milă de cel care şi-a pierdut locul de muncă. Dar, de asemenea şi de cel care şi-l păstrează.
Pe măsură ce companiile execută operaţiuni mai flexibile cu mai puţini lucrători, ele cer mai mult de la cei care sunt încă angajaţi. În timp ce creşterea productivităţii a făcut companiile mult mai profitabile, cererile mai mari îi pot face pe lucrători să se simtă copleşiţi, arşi şi să-şi piardă orice echilibru între muncă şi viaţa pe care ar fi putut să o aibă.
Nu este de mirare că este o cerere tot mai mare în pregătirea managementului timpului, în interiorul cât şi în afara locului de muncă. “Dar sunt multe alte provocări ale timpului care pot fi stresante.”
Adler le enumeră pe degete:
- Excesul de informaţii, o mulţime de emailuri, mesaje vocale, scrisori şi faxuri.
- Schimbarea priorităţilor pentru repoziţionarea companiilor
- Stresul din timpul orelor de lucru, lipsa activităţilor pentru copii

“Avem nevoie să învăţăm oamenii să lucreze mai inteligent, nu mai greu” - a spus Adler. “Cei mai mulţi oameni, inclusiv eu fac o mulţime de lucruri care nu au un adevărat impact” - a spus Fagiano. “Este un fel de a simţi că trebuie să o faci, poate pentru că mereu ai făcut-o.” Sfatul său este ca oamenii să arunce periodic o privire serioasă la modul în care îşi petrec timpul şi să scape de sarcinile care nu mai sunt necesare. În acelaşi timp, trebuie să fie dispuşi să se adapteze la cerinţele muncii care sunt în continuă schimbare. “Totul se schimbă atât de repede încât corecţiile pe parcurs sunt necesare. Trebuie să fii pregătit să mergi cu fluxul.”

          Julie Morgenstern, expert în managementul timpului şi autor al Niciodată să nu îţi verifici e-mailul dimineaţă a spus că, ambii, şi companiile şi lucrătorii beneficiază atunci când angajaţii au strategii bune de gestionare a sarcinilor lor de lucru. “Companiile sunt conştiente de faptul că oamenii nu pot face asta în mod implacabil şi să fie şi eficienţi” a spus ea. “Şi, unele se concentrează pe echilibrul muncă-viaţă – insistând asupra faptului că oamenii lor iau vacanţe, merg acasă pentru a lua cina cu familiile lor, lucruri de genul acesta – aspect care îi ajută să păstreze angajaţii buni.” Morgenstern a spus că progresele tehnologice, cum ar fi e-mailul au împins lucrătorii în ceea ce ea numeşte “cultura răspunsului instantaneu” . Pe măsură ce ei lucrează în modul “staccato” , ei nu vor încetini vreodată spre “legato” şi anulează secvenţe de timp pentru a fi grijulii la proiectele complicate pe care companiile le doresc.
În sesiunile de formare şi în cartea ei, ea recomandă lucrătorilor ca primul lucru pe care îl fac dimineaţa să nu fie verificarea e-mailurilor, ci, în schimb, să folosească primele ore în care se simt odihniţi pentru a aborda proiectele lor cele mai importante. Lucrătorii, pot de asemenea crea mai mult timp pentru munca importană prin “controlul distragerilor” . Acest lucru poate fi la fel de simplu precum descurajarea colegilor de la statul de vorbă închizând uşa biroului sau activând modul înregistrare al telefoanelor. Răspunsul pentru apelurile nepreluate poate fi amânat până mai târziu în acea dimineaţă sau chiar după amiază – a spus ea.
Au rămas încă prea multe de făcut ? Morgenstern sugerează supunerea fiecărei cereri în una din cele 4 direcţii: ştergere, amânare, delegare sau simplificare. Este nevoie să fie făcute toate ? Pot fi reprogramate mai târziu, la un moment mai potrivit ? Poate fi delegat un alt lucrător ? Există scurtături pentru a simplifica munca ?

          Erin Brenan, 29 de ani, vicepreşedinte la Hunter Public Relations în New York a declarat că aplicarea unor metode de management al timpului propuse de Morgenstern i-a oferit mai mult sens în controlul zilei de lucru. “e ca şi cum există trei lucruri pe care trebuie să le fac astăzi şi am trei ore la dispoziţie ca să duc aceste lucruri până la capăt” - a spus Brennan. “Puteţi să vă stabiliţi un anumit procent din zi pentru sarcini neprevăzute, astfel ca, atunci când acestea se ivesc să vă puteţi ocupa de ele” Ea, de asemenea a învăţat să programeze unele perioade de timp liber, ca un exerciţiu la clasă efectuat după muncă.

Tehnici care te ajută să fii mai productiv şi să-ţi foloseşti timpul mai eficient :
1.Planfică-ţi fiecare zi în avans cu o zi înainte pentru a avea ierarhizat după importanţă sarcinile pe care le ai de îndeplinit. Folosiţi metoda ABCDE în care A – activităţi foarte importante; B – activităţi mai puţin importante decât cele din categoria A; consecinţele neîndeplinirii unei astfel de activităţi nu sunt chiar atât de grave; C – activităţi plăcute dar care nu au nici un impact pozitiv sau negativ asupra carierei voastre; D - activităţi pe care le puteţi delega altor persoane iar E - activităţile pe care le puteţi elimina din listă, fără a avea nici o consecinţă asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru dumneavoastră.
2.Începe întodeauna cu sarcina cea mai importantă
3.Grupează sarcinile asemănătoare deoarece îţi vor lua mai puţin timp să le îndeplineşti.
4.Lucrează minim 3 ore fără întrerupere Se spune ca daca lucrezi 3 ore fără întrerupere, poţi realiza în acest timp la fel de mult cât realizează o persoana în 8 ore la birou, care îţi întrerupe activitatea din jumătate în jumătate de oră.
5.Fă mai puţine greşeli Poţi face acest lucru concentrându-te exclusiv pe rezolvarea problemei pe care ai abordat-o, fără a-ţi lăsa mintea să zboare în altă parte. Cu cât vei fi mai concentrat asupra a ceea ce faci, cu atât mai mari sunt şansele să faci lucrul bun de prima oară.

- Nu amâna lucruri importante care nu îţi fac plăcere !
- Amână ce nu este important !
- Stabileşte momente în care să nu te deranjeze nimeni !
- Dacă începi ceva, fă tot posibilul să termini !
- Pune-ţi pauzele atunci când ştii că nu lucrezi eficient !
- Fă-ţi o obişnuinţă din verificarea felului în care îţi foloseşti timpul !
- Premiază-te când îţi atingi scopul !
- Aplică regula 60-40: planifică doar 60% din timpul disponibil şi lasă restul pentru evenimente neaşteptate !


[ http://www.msnbc.msn.com/id/10895241/ns/business-small_business/t/how-work-smarter-not-just-harder http://www.cheiasuccesului.ro http://www.fwd.aiesec.ro/articole/sources/articles/200402/37/atasament/atasament_managementul_timpului.pdf ]

Sfaturi pentru antreprenori

          Mark Zuckerberg – FaceBook : angajează doar oameni tehnici tineri
          Fondatorul şi directorul executiv al FaceBook, Mark Zuckerberg în vârstă de 22 de ani crede că platforma lui de socializare va face ca lumea să fie un loc mult mai deschis. Fără îndoială, FaceBook este un fenomen adevărat. Potrivit lui Zuckerberg, FaceBook are peste 20 de milioane de utilizatori înregistraţi care deservesc 1,5 miliarde de pagini vizualizate zilnic.
Judecând după ceea ce spune publicul, în timp ce oamenii iubesc acest serviciu şi-i admiră realizările, mulţi îl găsesc pe Zuckerberg ca fiind arogant. Poate că face parte din farmecul său. E un băiat drăguţ care irită oamenii sau nu îi pasă pentru că este mult mai deştept decât mulţi alţii. El a urcat pe scenă purtând sandale marca Adidas (a cumpărat zece perechi).
”Vreau să subliniez importanţa lui a fi tânăr şi tehnic” - şi-a început el declaraţia. Dacă vrei să deţii o companie de succes, trebuie să angajezi doar tineri cu expertiză tehnică. ”Tinerii sunt doar mai inteligenţi” - a spus cu o expresie serioasă a feţei. ”De ce majoritatea maeştrilor de şah au sub 30 de ani ? ” a întrebat. ”Nu ştiu ” a răspuns. ”Tinerii au doar vieţi simple. Noi nu deţinem o maşină. Noi nu avem familie.” În absenţa acestor distrageri – a spus el – vă puteţi concentra la idei măreţe. A adăugat ”Am doar o saltea.” Apoi: ”Simplitatea în viaţă îţi permite să te concentrezi la ceea ce este cu adevărat important.” . A spus că este important să angajezi programatori în cea mai mare parte, chiar şi dacă vrei să schimbi ceva pe site-ul web.
A avea programatori în personal este determinată de faptul că tehnologia este extrem de schimbătoare. ”Poţi crea o aplicaţie odată şi oamenii pot continua să o folosească.”
Zuckerberg a subliniat importanţa dezvoltării rapide a aplicaţiilor şi iteraţiilor. FaceBook trece la un nou cod în fiecare noapte - a menţionat el. De mai multe ori, în timp ce vorbea, a povestit cum o parte importantă a muncii sale este dată de gândirea despre filozofii.
Cineva din public l-a întrebat cum se împarte între întreaga muncă şi lucrurile familiare. A răspuns că lucrează tot timpul şi în afară de asta a spus că prietena lui este încă la şcoală, la Harvard aşa că nu este distras prea mult de ea.
”Dar acum, ea se mişcă pe aici aşa că vom vedea.” a adăugat el.


          Paul Buchheit – creatorul Gmail împărtăşeşte sfaturi de start-up
          În calitate de al 23-lea angajat de la Google, Paul Buchheit a fost creatorul şi creierul din spatele Gmail, fără îndoială, una din primele aplicaţii Web 2.0.
Sfatul său pentru antreprenori a fost să redefinească măsura succesului lor. În timp ce recompensele financiare sunt frumoase, cei care aspiră la titlul de antreprenor ar trebui în primul rând să caute oportunităţi de asumare a riscurilor de unde pot învăţa.
El a spus că, companiile la început permit angajaţilor care nu au nici o calificare să ia proiecte. Buchheit, care nu mai este angajat Google, a încurajat antreprenorii să inoveze acolo unde giganţi tehnici precum Google se tem. El a citat enormul succes pe care îl are YouTube. Chiar dacă YouTube a fost lansat după GoogleVideo, a spus că GoogleVideo a fost un produs prost deoarece lui Google i-a fost frică să-şi jignească partenerii media.

[http://venturebeat.com/2007/03/26/start-up-advice-for-entrepreneurs-from-y-combinator-startup-school/]

Decizia corectă

          De multe ori ne grăbim să luăm decizii pripite şi regretăm acţiunile noastre după aceea. Risipim mult timp şi iar îl risipim. Ne ia prea mult timp pentru a lua o decizie iar uneori nu luăm nici o decizie. Luăm decizii şi nu le urmăm; prin urmare nu obţinem ceea ce dorim şi ne întrebăm dacă decizia noastră a fost corectă. Pare că, luarea corectă a unei decizii şi luarea deciziei corecte sunt contradictorii.
          Înainte de a lua orice decizie importantă, cunoaşterea şi analiza sunt cheile vitale. Prin urmare, este important să acţionezi rapid atunci când iei o decizie. Când o decizie este luată, să fie cea dreaptă. Numiţi-o determinare. Odată ce te cunoşti pe tine şi dinamica averii tale, sunt şanse să iei decizii şi strategii bune şi să le iei repede. Când te cunoşti bine, ţi-ai proiectat drumul averii şi ştii că eşti extrem de pasionat de ceea ce faci - devii un centru de putere de neoprit. Deci, vei lua decizia corectă.

          Tony Robbins a spus Deciziile ne produc destinul !. Luarea deciziilor este atât de importantă, încât, dacă luăm o decizie greşită, uneori, putem suferi o viaţă întreagă. Şi totuşi, luarea deciziilor este necesară în viaţă. În unele cazuri, trebuie să luăm decizii în fiecare zi. Atunci când trebuie să luăm decizii importante, în special cele care ne afectează serviciul, viitorul şi averea avem tendinţa să încetinim şi să ne îngrijorăm. Am văzut acest lucru înainte. Şi totuşi, când ne ia foarte mult timp să luăm o decizie critică, de mare valoare, este încă posibil să luăm una greşită.
Ei bine, înainte de a merge înainte, trebuie să ştii unde vrei să ajungi. Câteva din conceptele importante pe care le-am învăţat: să-mi cunosc drumul valorii şi să obţin o strategie de construire a averii în funcţie de cea mai mică rezistenţă pe care o opun drumului averii. Când am învăţat această strategie, care a fost recomandată de cel care a creat Wealth Dynamics am început să iau decizii ştiind că acestea se încadrează în strategia creării averii mele. Mi-am analizat profilul de avere dinamică şi l-am clasificat ca Supporter.
Persoana cu un profil Supporter este un extrovertit şi este orientat către oameni. Mulţi antreprenori au nevoie de un Supporter în organizaţia lor pentru a-i ajuta la motivarea şi execuţia strategiilor. Îi încurajez pe toţi cei care nu şi-au făcut profiluri să o facă.
Costă doar 100 de dolari şi cu siguranţă merită să ştii cine eşti şi ce strategii trebuie să iei pentru a deveni bogat. Îl vei aprecia când vei şti cine eşti. După ce te-ai lămurit în legătură cu calea ta de rezistenţă minimă, vei câştiga o claritate incredibilă în ceea ce priveşte modul în care să îţi investeşti timpul; care sunt paşii pe care trebuie să îi urmezi, de la cine trebuie să înveţi; unde trebuie să fii; de ce ai nevoie – şi la fel de important – cu ce să nu îţi pierzi timpul. Din acest punct înainte, fiecare pas este un pas în direcţia corectă.
          Mulţi oameni, după ce iau decizii cu privire la ce să facă şi cum să obţină ce îşi doresc, nu ajung acolo deoarece nu se cunosc pe ei înşişi. Ori de câte ori vezi pe cineva având o mulţime de energie pentru a face ceea ce vrea şi a avea succes, probabil că te miri: e noroc . Răspunsul meu este Da şi Nu. Norocul contribuie probabil doar cu 30%, dar celelalte 70% depind de determinarea, acţiunea şi pasiunea ta şi de ceea ce vrei să faci. Întreprinde mici acţiuni şi mici acţiuni pozitive, acestea te vor conduce către o mare încredere ceea ce te determină să întreprinzi mai multe mici acţiuni care se vor propaga în spirală în alte şi alte acţiuni. În mod similar, dacă nu întreprinzi mici acţiuni dar aştepţi şi nu faci nimic, încrederea ta se va deteriora şi spirala se va duce în jos.
Fii sigur că eşti pasionat de ceea ce faci. Dacă nu există o legătură între viziunea, pasiunea şi profilul averii tale atunci îţi vei pierde motivaţia şi energia rapid când te vei confrunta cu probleme.
Am observat că oamenii care iau deciziile corecte sunt cei care au o viziune şi o misiune clară şi sunt pasionaţi să vadă lucrurile funcţionând. Ei îl cunosc pe al lor de ce şi sunt foarte concentraţi pe ceea ce vor să facă. Ei au o energie puternică care vine din interior. De asemnea, ei au obiective clare în mintea lor. Stabilirea obiectivelor este una din sarcinile majore pe care trebuie să le faci înainte de a lua decizii.



[http://www.entrepreneur2b.com/2008/05/06/mogr-make-the-right-decision-and-make-the-decision-right/ ]

Psihologia antreprenorilor de succes

          Gates şi Simplot sunt doi dintre cei mai de succes antreprenori din lume. Pentru psihologi, poveştile lor ridică întrebări fascinante. Ce îi face diferiţi de majoritatea oamenilor care nu au demarat niciodată o afacere – cum au obţinut succesul şi au devenit incredibil de bogaţi ?
Oamenii de ştiinţă au colectat date după care cred ei că pot răspunde la aceste întrebări. Anumiţi indici relevă faptul că biţii indicator ai psihologiei pot stimula oamenii să înceapă o afacere şi chiar să determine cine va reuşi şi cine va eşua. Capitalul de risc al viitorului poate folosi profilurile psihologice pentru a alege antreprenorii care au şanse mai mari de a crea companii de succes.
Primii paşi pe care i-au făcut psihologii în ceea ce priveşte înţelegerea antreprenorilor s-a bazat pe anecdotă – şi nu experimental.
          Alexander Zelaznick, profesor emerit de psihologie la Harvard Business School spune că, ani de intervievare a antreprenorilor l-au condus la dramatica concluzie că : ei pur şi simplu nu simt riscul, ori gravitatea consecinţelor în acelaşi mod în care percep ceilalţi oameni. “Pentru a înţelege antreprenorul”, Zelaznick a declarat pentru New York Times în 1986 că “mai întâi trebuie să înţelegi psihologia delicvenţei juvenile”.
Acesta este un mare citat răspunde Kelly Shaver, profesor de psihologie la William & Mary College, unde lucrează şi astăzi, după care a adăugat Dar cred că nu este adevărat.
          Dovezile anecdotice au dus la crearea unei caricaturi a antreprenorului tipic: Un tânăr cu apetit pentru risc şi o personalitate convingătoare, un vânzător înzestrat şi hotărât. “Aş spune că, dovada faptului că antreprenorii au un tip de personalitate particulară este caracteristica cea mai convingător” – spune Shaver. Cu toate acestea, spune el, datele colectate în decursul ultimului deceniu a permis psihologilor să confirme sau să infirme părţi din această imagine.
Luaţi de exemplu, noţiuni cu privire la factorii de risc ai antreprenorilor. Robert Baron, psiholog la Institutul Politehnic Rensselaer a arătat că antreprenorii au mai mult succes când ei sunt convingători şi au puternice abilităţi sociale – cu alte cuvinte, să fii un vânzător carismatic este de mare ajutor. Directorul executiv şef de la Apple Computer – Steve Jobs este renumit ca fiind atât de convingător încât pare să denatureze temporar realitatea.
          Aici apare o altă problemă. Cele mai multe studii de antreprenori au vizat doar persoane care au avut succes. Au fost alese persoane care au fondat companii. Pentru a înrăutăţi lucrurile, cercetările au cerut adesea antreprenorilor să se autodescrie aşa cum erau la începutul carierei lor. Acest lucru, se pare, este aproape imposibil oricui să îl facă.

          Shaver şi colegii lui au încercat să obţină rezultate printr-un studiu numit Panoul de Studiu al Dinamicii Antreprenoriale, care a început în 1995; 64622 de gospodării americane au fost alese la întâmplare, şi, din acest grup larg, cercetătorii au descoperit 800 de antreprenori care nu au făcut afaceri mai mult de trei luni. De asemenea, ei au adunat un eşantion reprezentativ format din 400 de oameni pentru a-i folosi ca grup de control.
Fiecare participant la studiu a completat un chestionar format din 15 pagini. Pornind de la aceste date, Shaver şi cu ceilalţi colegi au avut posibilitatea să tragă unele concluzii de bază. De exemplu, antreprenori şi oameni obişnuiţi par să îşi facă griji în aceeaşi măsură cu privire la autonomia financiară şi/sau un sentiment de a fi motivat la locul lor de muncă. Nici nevoia de independenţă financiară şi nici independenţă personală nu a fost motivul care a dus vreuna din aceste persoane la începerea propriei afaceri. Shaver spune că, antreprenorii nu par a fi nici diavolii-fără-grija factorilor de risc. S-a observat doar o mică diferenţă în ceea ce priveşte aprecierea riscului apărut. Antreprenorii devin mai răi când întâlnesc motive care i-ar putea împinge spre eşec.
          Există o mare diferenţă mare între cei care intră în afaceri pentru ei îşişi şi ceilalţi – spune Shaver. ”Antreprenorilor nu le pasă ce gândesc alţii despre ei. Lor nu le pasă chiar atât de mult.” - spune Shaver. ”Ei doar sunt fericiţi să meargă mai departe şi să continuie să facă ceea ce fac.” Statitstic vorbind, Simplot şi Gates par să aibă două lucruri în comun: Ei au probleme în a-şi imagina eşecul şi nu le pasă ce crezi tu despre ei.


          Se simt speciali şi modeşti. Fiecare antreprenor care a avut o evoluţie sacadată ştie că trebuie să înveţi două lucruri: să te simţi special şi creativ în conceperea a ceva semnificativ şi să fii suficient de modest încât să stai cu picioarele pe pământ. Antreprenorii care nu au privilegii speciale pentru conducerea afacerii sau duc lipsă de smerenie sunt predispuşi la blocarea procesului creativ în aventura creaţiei noi.
          Creaţi o abordare durabilă: unul din mentorii mei, prof. William Miller de la Universitatea Stanford, care avea anul trecut 85 de ani tocmai a fost cofondator într-o nouă aventură în “tehnologia nano”. Stând de vorbă, mi-a spus că intenţionează să aibă propria piaţă în următorii zece ani. Cuvintele sale “ Dacă trăieşti suficient de mult vei face bine în viaţă !” se aplică de asemenea şi pentru asocierile în afaceri.
Antreprenorii au nevoie de o abordare durabilă faţă de societăţile lor – una care să le poată permite să renunţe la creştere de dragul păstrării longevităţii de risc. Ar putea fi câteva trimestre sau câţiva ani de menţinere poziţiei joase şi reconstrucţia procesului deoarece ceea ce ai avut prevăzut iniţial s-ar putea să nu funcţioneze strună.
          Misionarii versus mercenari: antreprenorii de succes au o probabilitate mai mare să fie într-o misiune de a schimba ceva ce îi deranjează, sau să profite de o oprotunitate pe care au identificat-o drept semnificativă în afacerea lor. Ei se concentrează pe a fi agent al schimbării, timp în care îşi fac simţit impactul şi dezvoltă aventuri profitabile.
Rezultatele financiare, cu toate că joacă un rol foarte important în motivarea lor, nu este punctul principal către care se concentrează zi de zi. Aceasta este misiunea - a schimba ceva.
Dintre aventurile antreprenoriale de succes cum ar fi, Google, Infosys, Metricstream şi Microsoft, micii întreprinzători ca SiliconIndia, Metricstream, eGain şi alţii care au făcut parte din psihologia de impact şi moştenire eclipsează în mod clar rezultatele financiare. Acest lucru permite antreprenorului să-şi concentreze întreaga sa energie în cel mai bun interes al aventurii lor, mai degrabă decât doar să aibă grija intereselor personale.

          Să schimbăm lumea. Ca antreprenor, eşti obsedat în mod constant cu schimbarea lumii, construirea de noi concepte şi crearea de produse şi servicii care vor avea un mare impact. Ei bine, vă propun să vă gândiţi la reversul medaliei. În timp ce te afli în tranşee muncind la schimbarea lumii din jurul tău, este la fel de important să recunoşti că, pentru a deveni de succes şi a te dezvolta ca un antreprenor trebuie să permiţi lumii să te schimbe. Trebuie să îmbrăţişezi personal învăţăturile primite de la colegii, angajaţii şi clienţii tăi pentru a te obişnui să gândeşti diferit.
Bunii antreprenori întotdeauna văd această învăţătură ca o stradă cu două sensuri, niciodată o stradă cu sens unic.

[ www.forbes.com/2002/10/18/1018profile.html www.siliconindia.com/magazine_articles/Psychology_of_successful_entrepreneurs-JJSM754422663.html
kantoronline.com/wp-content/blogs.dir/1/files/products_img/1305216137_entrepreneur-300x322.jpg ]

Antreprenori celebri

          Steve Wozniak - Apple Computers
         Steve a devenit interesat de ştiinţe şi tehnologie în jurul clasei a patra după ce a citit o carte despre acel tânăr inginer care putea proiecta orice şi deţinea propria sa companie, a contruit submarine şi avea proiecte peste tot în lume.

Steve a creat mai târziu, în 1977, primul calculator personal. Steve Jobs a crezut cu pasiune în producerea tehnologiei calculatoarelor pentru oricine. Aşa că, în 1977, Jobs şi Wozniak au pornit o companie în construirea şi distribuirea inovaţiei lor. În adevărata fascinaţie a visului american, compania lor a început într-un garaj. Pentru a finanţa aventura lor, Jobs şi-a vândut Volkswagen-ul şi Wozniak şi-a vândut calculatorul lui programabil a cărui preţ se ridica la 1300 de dolari. Câteva săptămâni mai târziu s-a ocupat de prima vânzare a companiei: 50 de calculatoare Apple I la 666 de dolari fiecare. În doar şase ani, Apple a fost listat în Fortune 500, devenid cea mai tânără firmă din această listă prestigioasă.

          Bill Gates - Microsoft
         Bill Gates şi-a descoperit interesul său pentru software şi a început să programeze calculatoarele la vârsta de 13 ani. El este CEO al Corporaţiei Micrososft, liderul mondial în software. Microsoft a avut venituri de 36,84 miliarde de dolari la sfârşitul anului fiscal încheiat în iunie 2004 şi are mai mult de 55000 de persoane angajate în 85 de ţări şi regiuni. El, în mod riguros donează în acte de caritate în întreaga lume.

          Oprah Winfrey - Harpo Inc.
         Oprah şi-a început cariera în radiodifuziune învăţâns să citească cu voce tare şi efectuând recitaluri de la vârsta de trei ani. Oprah Winfrey şi-a început cariera în radiodifuziune la vârsta de 17 ani atunci când a fost angajată de radio WVOL din Nashville iar doi ani mai târziu a fost angajată de WTVF-TV din Nashville ca reporter. A urmat Universitatea de Stat din Tennessee unde s-a specializat în Comunicare Verbală şi Artele Spectacolului.
Pe 8 septembrie 1986, „Spectacolul Oprah Winfrey” a devenit numărul unu în spectacolele de comunicare din sindicatul naţional. HARPO Productions Inc. care vine de la Oprah scris invers a debutat în 1986. Astăzi, HARPO este o forţă formidabilă în producţia cinematografică şi de televiziune.
Oprah îşi foloseşte influenţa şi bogăţia pentru a ajuta organizaţiile de caritate şi diverse cauze sociale din întreaga lume.

          Michael H. and Jay Arrington – Harper Arrington Publishing and Media
         Michael Harper şi Jay Arrington locuiesc în prezent în Michigan. Ei sunt două exemple de viaţă, luându-le ca model, oricine cu o viziune şi determinare poate deveni antreprenor de succes. După ce au pornit o pereche de afaceri care s-au lăsat cu datorii financiare grele; ei au mers mai departe şi au fondat Harper Arrington, mai târziu, în 2004 cu doar 980 de dolari.
Astăzi, Harper Arrington este o afacere înfloritoare cu clienţi din întreaga lume. Harper Arrington Publishing, până în prezent a fost o companie cu misiunea de a educa copii şi adulţii cu privire la modul în care îşi pot îndeplini visele.
Harper Arrington a scris şi publicat o aventură de afaceri a copiilor sub titlul Micul antreprenor care este disponibilă la adresa theLittleE - o carte în care afacerile le sunt prezentate copiilor într-un mod amuzant şi inspirat.
Cei doi, sunt de asemenea autorii unei serii de cărţi de modă despre cum să porneşti o linie de modă – disponibilă la Starting a Clothing Line. De asemenea, au creat un program de design vestimentar numit Digital Fashion Pro (Harper Arrington Digital Design System) – disponibil la DigitalFashionPro.com.
Cărţile Harper Arrington şi software-ul se vând în întreaga lume pentru consumatori, instituţii academice şi corporaţii de afaceri.

          Steven Spielberg – Dreamworks
         Steven Spielberg este, probabil, cel mai bun regizor la Hollywood, cunoscut şi unul dintre cei mai bogaţi regizori din lume. Spielberg a avut întotdeauna o dragoste şi o fascinaţie pentru industria filmului. Înainte de a fi adolescent el a încercat să-şi creeze propriile lui filme acasă (ceea ce a implicat epave improvizate din setul său de trenuri Lionel) în timp ce sora lui vindea popcorn. La vârsta de 12 ani, prima sa producţie a fost completă, incluzând scenariul şi actorii. Doar un an mai târziu, la vârsta de 13 ani, Spielberg a câştigat un premiu pentru un film de război de 40 de minute pe care l-a numit Escape to Nowhere.
În 1963, la vârsta de 16 ani, producţia sa de 140 de minute Firelight (care mai târziu a inspirat Close Encounters) a fost prezentat într-un cinematograf local şi a adus un profit de 100 de dolari.

          Sam Walton - Walmart
          După ce a părăsit armata americană, Sam a decis că vrea propriul său magazin. El a vrut să câştige suficienţi bani pentru a-şi întreţine familia. Visul său a devenit realitate în toamna anului 1945, când a cumpărat un magazin în Newport cu ajutorul tatălui său. Sam a împrumutat 20 de milioane de dolari de la tatăl său şi a avut 5 mii de dolari strânşi din perioada în care a lucrat în armată. Wal-Mart a fost deschis prima dată în 1962 şi a devenit numărul unu în lume în vânzările cu amănuntul.
Mai mult de 600 de mii de americani lucrează la Wal-Mart. Motivul pentru succesul său este atât de popular - Sam Walton ţine la principile sale: în oraşul său natal fiecare persoană este salutată cu People Greeters, fiecare magazin oferă celor mai buni studenţi burse de studiu, vânzările brutăriilor sunt în scopul organizaţiilor locale de caritate, asociaţiile determină unde sunt donate fondurile caritabile, preţurile sunt mici şi clienţii nu trebuie să aştepte pentru cumpărături. Acestea sunt doar câteva lucruri pe care le face Wal-Mart pentru comunitate.

          Tyler Perry – Tyler Perry Productions
          Tyler Perry este un afro-american, dramaturg de şcoală nouă care a făcut peste 50 de milioane de dolari din scris şi producerea de piese pentru circuitul de teatru urban. Nu întotdeauna a fost aşa pentru Perry.
În 1992, cu economiile sale de 12 mii de dolari, Perry a închiriat un teatru, a scris, a regizat, a promovat şi jucat în producţia proprie a I Know I've Been Change - şi a eşuat lamentabil. În timpul rulării spectacolului său – care a ţinut un sfârşit de săptămână doar 30 de persoane au fost prezente ca să îl urmărească.
Timp de şase ani după aceea, Perry a avut un şir de slujbe ciudate pentru a-şi finanţa spectacolul, şi, sporadic, a trăit pe străzi când nu a reuşit să-şi plătească chiria. Aproape toată lumea, chiar şi mama lui, l-au implorat să renunţe la teatru şi să-şi găsească un loc de muncă cu program normal. Perry a refuzat să renunţe. În cele din urmă, în vara lui 1998, Perry a finanţat producţia din nou. Şi de această dată, el a promis că va fi ultima dată dacă producţia nu va reuşi. Faptul că producţia lui Tyler Perry, I Know I've Been Change a fost deschisă la House of Blues din Atlanta şi a avut o vânzare de opt ori mai mare. Două săptămâni mai târziu, piesa s-a mutat la prestigiosul Fox Theater şi s-au vândut mai mult de 9000 de bilete. În plus, pe lângă faptul că a jucat, Perry, de asemnea, a scris, finanţat, acţionat şi regizat primul său lungmetraj Diary of a Mad Woman .


[ http://www.thelittlee.com/html/famous_entrepreneurs.html ]

Cum fac faţă eşecului antreprenorii de succes ?

          Antreprenorii rentabili au un mod de gândire pozitivă în întreaga perspectivă a unui eşec. După un eşec, ei aruncă o privire spre rezultat. Ei urmează “X” paşi şi produc “Y” rezultate. Dacă “Y” nu a funcţionat, ei se întorc înapoi la proiectarea planului de bord pentru a schimba sistemul şi a arunca încă o nouă privire.
          Mulţi proprietari de afaceri noi nu îl aplică destul de repede din momentul în care au eşuat; în schimb au gânduri de genul “Cu cine glumesc eu ?”, “Ştiam eu că nu va funcţiona” după care renunţă.
          Dacă toată lumea ar avea această mentalitate, noi nu am avea electricitate, avioane, vaccinuri …. de fapt nu am avea mai nimic !
          Fiecare succes unic în această lume a fost precedat de unul, două – poate chiar o mie de eşecuri.
          Dacă nu ai întâmpinat nici un eşec înseamnă că nu tragi suficient de tine. Ai rămas în zona de consolare şi nu te aştepţi să ajungi la un nivel de succes la care ai putea să ajungi.
          Eşecul este cel care îţi permite să studiezi şi să te dezvolţi. Cei care renunţă de îndată ce se întâlnesc cu eşecul vor rămâne în locul în care sunt. Albert Einstein a spus odată “Nu poţi rezova o problemă de grad identic cu gândirea care a creat-o” şi “Este o nebunie să crezi că făcând acelaşi lucru vei obţine rezultate diferite. ”.
Ce învăţăm din aceste propoziţii este că, o cale de a depăşi eşecul poate fi: trebuie să gândeşti altfel şi să acţionezi diferit. Este ceea ce separă neobişnuitul de extraordinar !
         Poate trebuie să cauţi din afară o direcţie, de la o altă persoană care îţi poate oferi experienţa de care ai nevoie.
          Frica de eşec este unul din cele mai mari obstacole care îi ţine pe noii proprietari de afaceri în spate. Eşecul nu ar trebui să fie de temut, ci îmbrăţişat deoarece o viaţă trăită în frică este o viaţă trăită pe jumătate.
          Dacă ţi se întâmplă să rămâi blocat şi în imposibilitate de manevră datorită grijilor din cauza eşecului sau ca urmare a faptului că ai eşuat într-o încercare anterioară, apelează la o altă persoană pentru a-ţi oferi ajutor şi îndrumare.
Oricine care nu a făcut niciodată nici o greşeală înseamnă că nu a încercat nimic nou - Albert Einstein.
Cui îi este frică că va fi cucerit este sigur înfrângere - Napoleon I

Laurie Hayes – The HBB Source

         Este benefică experimentarea şi munca prin intermediul unui eşec ?
DA – eşecul este ceva ce trebuie să experimentăm şi să putem să îi facem faţă. În trecut am privit eşecul ca o înfrângere. Acum îl văd ca pe un eveniment inevitabil care apare din când în când.

         1. Practică eşecul
Da, sună ciudat. Începe cu cele mici. Micile eşecuri rănesc mai puţin. Ai putea să fii deja cu mult în faţa acestui joc. Ai fost vreodată ameţit vreodată de un test ? Ai făcut o gafă socială ? Veşti proaste: te faci mic atunci când o dai în bară. Veşti bune: Încerci lucruri care îţi aduc experienţă.
Element de acţiune: împarte o foaie de hârtie în trei coloane. În coloana din stânga scrie câteva din micile eşecuri.

         2. Învaţă din eşec
De fiecare dată când eşuezi apare o oportunitate de a învăţa. Pe lângă faptul că sună ca o vorbă enervantă pe care v-o spun bunicii voştri, acest lucru se întâmplă să fie adevărat.
Element de acţiune: în coloana din mijloc notează ce ai învăţat din eşec.
Exemplul meu: mamă-capotă. Nu am simţit niciodată creşterea curbei mele de învăţare şi a încrederii în mine aşa de rapid ca atunci când am avut copii. Cum e acest lucru posibil ? Întotdeauna încurc lucrurile, uit lucruri, încep să ţip când spun că nu voi ţipa. Dar, cred că sunt o mamă bună. Cum este posibil ? Din acest punct de vedere, sunt ca acea persoană care este foarte bună la locul de muncă.

Două lucruri:
1. Ai posibilitatea. Literalmente, nimeni nu este perfect … cu excepţia lui George Cloony.
2. Cu cât mai mult încercăm, cu atât mai mult poate vom eşua, dar cu atât mai mult învăţăm ceea ce na face să fim mai buni.Aceasta ne oferă experienţa de viaţă necesară pentru a rezista furtunii.

         3. Saltul înapoi
“Dacă ai căzut de şapte ori, ridică-te de opt ori” - spune un proverb. Aceşti paşi sunt de fapt foarte grei.
Element de acţiune: în a treia coloană notează modul în care aplici ceea ce ai învăţat.
Nu poţi fi excelent dacă nu poţi înţelege ce este succesul şi modul în care să îl măsori.


[ http://hotmommas.wordpress.com/2010/05/25/34-how-entrepreneurs-deal-with-failure ]

         Succesul şi eşecul sunt parte integrantă din construirea unei afaceri. Uneori veţi câştiga ceva, alteori veţi pierde ceva.
Deoarece, ca antreprenor, eşti forţat în mod inevitabil să mergi pe un drum necunoscut, inevitabil că vei lua unele decizii care te conduc spre scopul tău … şi altele care să te ducă la eşecuri. Astfel că, este abilitatea ta de a schimba direcţia, a încerca o altă cale şi a fi perseverent până când ajungi la obiectivul tău care va stabili dacă ai sau nu succes.
Cu alte cuvinte, cu cât mai bine ştii să faci faţă eşecului – să înveţi din greşelile tale şi să iei decizii mai bune – cu atât mai bune sunt şansele de reuşită.
         Dar, confruntarea eşecului nu este întotdeauna uşoară …. deci, cum ar trebui să faci ? În primul rând, eşecul este doar o etichetă. Într-adevăr, este doar o etichetă pe care o folosim pentru a descrie un eveniment sau rezultat care nu vrem să se întâmple.
În mod similar, succesul este o etichetă pe care o folosim pentru a descrie ceva ce vrem să se întâmple. Şi, după cum îţi imaginezi, există o mulţime de exemple în care succesul unei persoane este eşecul altei persoane şi vice-versa. Atletul de elită care ajunge al doilea în maraton poate vedea acest lucru ca un eşec întrucât cel care a reuşit să termine primul cursa poate fi văzut ca un succes.
          Ei bine, este important să recunoaştem că există într-adevăr două aspecte la un eşec. Există aspectul practic şi aspectul emoţional. Aspectul practic este realitatea obiectivă a situaţiei. Este faptul de a lansa un produs care nu se vinde … sau nu închide afacerea … sau pierderea banilor … sau orice altă situaţie care nu ne place.
Confruntarea cu această parte a eşecului este, literalmente, o chestiune de fapt. Aceasta nu va fi în mod necesar uşor, şi poate lua timp şi efort dar este în mare măsură un proces simplu.
Amintiţi-vă: uneori deraiem de la lucruri care sunt în întregime în afara controlului nostru iar noi nu ar trebuie să ne condamnăm cu privire la acest lucru.

          Al doilea aspect al eşecului: cum răspundem – la nivel emoţional – situaţiei ….
De fapt, modul în care răspundem din punct de vedere emoţional va avea un impact major asupra abilităţii noastre de a face faţă – şi a învăţa – din eşec; cu cât mai mult putem să ne stăpânim răspunsul nostru emoţional, cu atât mai bine.
Poate că este normal să te simţi supărat, dezamăgit şi negativ în general, dar dacă aceste sentimente persistă prea mult timp am putea să înţepenim în eşecul nostru şi să ‘eşuăm’ în a depăşi orice regres, a lua lecţii şi a păstra direcţia de mers înainte.
O modalitate de a tăia din scurt negativitatea este să analizăm distrugerea ei. Tocmai asta e: analizează negativitatea până când nu mai există. Acest lucru implică o mulţime de întrebări ‘de ce ?’: întreabă-te de ce ?’ te simţi rău cu privire la eşec până când nu mai ai răspunsuri.
De exemplu, dacă te simţi rău pentru că lansarea produsului tău a fost un eşec, atunci ai putea să te întrebi de ce te simţi astfel. Răspunsul ar putea fi – pentru că ai pierdut bani.
Apoi, ai putea să te întrebi: de ce te simţi rău în ceea ce priveşte pierderea banilor ? Răspunsul ar putea fi – pentru că îţi este frică, că afacerea ta ar putea eşua. Apoi ai putea să te întrebi: de ce îâi este frică, că afacerea ta va eşua ? Răspunsul tău ar putea fi – dacă afacerea ta eşuează, ai putea arăta ca un idiot. Apoi ai putea să te întrebi: de ce îţi faci griji că s-ar putea să arăţi ca un idiot ? Răspunsul ar putea fi – pentru că îţi pasă de ce gândesc alţii. Apoi aţi putea să vă întrebaţi: de ce vă pasă despre ce cred alţii ?
În acest punct ai putea realiza că nu îţi pasă ce cred alţii – aşa că nu ar trebui să conteze dacă alţii cred că eşti un idiot sau nu. Acum, s-ar putea să nu te mai simţi aşa de rău …. aşa că poţi lucra într-un loc mai fericit, să faci faţă eşecului şi să avansezi din nou.
Acest tip de auto-discuţie poate că nu este la fel de simplu şi de rapid în orice situaţie, dar procesul general merită să fie încercat. Îl găsesc util. În orice caz, este important să faci faţă aspectului emoţional al eşecului în scopul dezvoltării rezistenţei la eşec şi pentru a depăşi eşecurile din viitor.


[http://www.kikabink.com/news/how-to-deal-with-failure ]

Cum să fii un antreprenor de succes ?

1.Gândiţi-vă la succes.
          Pentru a obţine un fel de succes pe care ţi-l doreşti, ai nevoie de un vis măreţ. Fiecare poveste de succes începe cu vise mari. Trebuie să ai vise măreţe pentru tine – să-ţi doreşti să fii cineva bogat, faimos sau împlinit. Trebuie să ai o viziune clară a ceea ce îţi doreşti să obţii. Dar lucrurile nu se opresc doar la a visa. Trebuie să vizualizezi succesul activ în mintea ta, să te simţi aproape de el, să îl atingi sau să îl ai la îndemână. Foloseşte această imagine înaintea fiecărei oportunităţi. Ce simţi pentru a-ţi tripla veniturile tale actuale ? Cum se va schimba viaţa ta ? Cu ce va semăna afacerea ta dacă obţii o marcă de milioane de dolari ?
          Antreprenorii de succes posedă atitudinea de deschidere şi încredere că poţi avea ceea ce îţi doreşti dacă îţi poţi imagina pur şi simplu primul pas pe calea de acţiune pentru a dobândi ceea ce îţi doreşti. Minţile luminate din administraţie ne-au învăţat puterea vizualizării – vizualizează-te în mintea ta ca având visele împlinite. Dacă vrei să fii un scriitor de succes, imaginează-te semnând cărţile pentru o mulţime de oameni care s-au aliniat pentru a avea un autograf de la tine.Dacă vrei să fii bogat, imaginează-te desenat în împrejurimi luxoase deţinând un cont bancar gras.
          Procesul de vizualizare a succesului tău trebuie să fie o activitate constantă. Trebuie să crezi că ai succes (sau că va fi unul) în fiecare oră când eşti în stare de veghe.
          O antrenoare pentru dezvoltare personală mi-a împărtăşit secretul ei care o ajuta în mod continuu să-şi vizualizeze obiectivele ei pentru moment: atunci când urc scările îmi recit obiectivul cu fiecare treaptă de care trec. Această tehnică va consolida obiectivul vostru şi îl va păstra proaspăt în conştiinţa voastră.

2.Fii pasionat de ceea ce faci.
          Începi o afacere pentru a-ţi schimba o parte sau întreaga ta viaţă. Pentru a obţine această schimbare, trebuie să-ţi dezvolţi sau să descoperi o pasiune intensă, o pasiune personală pentru a schimba unele lucruri şi pentru a trăi viaţa la maxim.
Succesul vine cu uşurinţă dacă îţi place ceea ce faci. De ce ? Pentru că suntem permanent însetaţi în a ne urmări scopurile despre lucruri care ne pasionează. Dacă îţi urăşti slujba în acest moment crezi că vei avea succes vreodată cu ea ? Nici într-un milion de ani. Poate fi o corvoadă, chiar dacă eşti competent în rezolvarea sarcinilor de serviciu, dar nu vei avea niciodată un mare succes la el.
          Vei obţine performanţe de vârf şi vei face ceea ce trebuie să faci pentru a reuşi numai dacă tu vei face ceva care te interesează sau ceva de care îţi pasă. Antreprenorii care reuşesc nu mint când spun că petrec între 15 şi 18 ore pe zi pentru afacerea lor deoarece ei adoră în mod absolut ceea ce fac. Succesul în afaceri ţine în totalitate de răbdare şi muncă grea, care poate fi obţinută doar dacă eşti pasionat şi nebun după sarcinile şi activităţile afacerii.

3. Concentrează-te pe punctele tale forte.
          Să recunoaştem, nu poţi fi totul pentru toată lumea. Fiecare din noi are propriile puncte forte şi puncte slabe. Pentru a fi eficient trebuie să identifici punctele tale forte şi să te concentrezi la ele. Vei avea mai mult succes dacă eşti capabil să îţi canalizezi eforturile pe zonele în care te pricepi cel mai bine. În afaceri, de exemplu, dacă ştii că ai instincte bune în marketing, atunci valorifică această putere şi profită din plin de ea. Caută ajutor sau asistenţă pentru zonele în care eşti mai slab pregătit cum ar fi contabilitatea sau ţinerea evidenţelor. Pentru a transforma punctele slabe în puternice ia în calcul învăţarea sau intruirea formală.

4. Niciodată nu lua în considerare posibilitatea eşecului.
          Ayn Rand, în romanul ei Izvorul a scris: “nu este în natura omului – şi nici cu privire la orice entitate vie - să înceapă prin a renunţa”. Ca anteprenor trebuie să crezi pe deplin în obiectivele tale şi în faptul că poţi să le realizezi. Gândeşte-te că ceea ce faci va contribui la îmbunătăţirea mediului tău şi a ta personală. Trebuie să ai o credinţă puternică în ideea ta, în capacităţile tale şi în tine. Trebuie să crezi că dincolo de o umbră de îndoială ai abilitatea de a recunoaşte şi de a îndeplini. Cu cât mai mult îţi poţi dezvolta credinţa în capacitatea ta de a-ţi atinge scopurile cu atât mai rapid le vei obţine. Cu toate acestea, încrederea voastră trebuie să fie echilibrată cu riscuri calculate pe care trebuie să ţi le asumi pentru a obţine recompense mai mari. Antreprenorii de succes sunt cei care analizează şi minimizează riscul în urmărirea profitului. Aşa cum se spune mereu: “Fără curaj nu obţii nici o glorie !” .

5. Planifică în mod corespunzător.
          Ai o viziune şi ai suficientă încredere în tine că poţi să obţii viziunea ta. Dar, ştii cum să ajungi la viziunea ta ? Pentru a-ţi realiza viziunea, trebuie să ai obiective concrete care vor reprezenta trambulina spre viziunea ta finală. Scrie-ţi obiectivele; nu fă acest lucru ca şi cum ar fi nişte fantezii intangibile. Ai nevoie să îţi planifici fiecare zi într-un astfel de mod, încât fiecare acţiune a ta contribuie la realizarea viziunii tale. Te prevezi ca fiind următoarea Martha Stewart în crearea mobilierului de mână ?
          Concentrarea intensă la scop este caracteristica fiecărui antreprenor de succes. Ei au o viziune şi ei ştiu cum să ajungă acolo. Abilitatea ta de a stabili obiective şi a face planuri pentru realizările tale reprezintă aptitudinea necesară pentru a avea succes. Planifică, planifică şi iar planifică - pentru că, fără planificare eşecul este garantat.


6. Munceşte din greu.
          Fiecare antreprenor de succes munceşte tare, tare, tare. Nimeni nu atinge succesul doar stând şi holbându-se la pereţi în fiecare zi. Brian Tracy a spus acest lucru astfel: “Lucrezi opt ore pe zi pentru a supravieţui; tot ce este peste opt ore pe zi este pentru succes.” Întreabă orice om de afaceri de succes şi îţi va spune imediat că ei au trebuit să lucreze mai mult de 60 de ore pe săptămână la începutul afacerii lor. Fii pregătit să îţi iei rămas bun de la băuturile de după serviciu din fiecare zi sau de la excursiile săptămânale. Dacă eşti în faza de start-up, va trebuie să respiri, să mănânci şi să bei afacerea ta până când ea va sta pe cont propriu. Muncind din greu, îţi va fi uşor dacă ai o viziune, obiective clare şi eşti pasionat de ceea ce faci.

7. În mod constant caută modalităţi de a stabili relaţii
          În afaceri eşti judecat după compania pe care o păstrezi – de echipa de management, consiliul de administraţie şi partenerii strategici. Afacerile au întotdeauna nevoie de asistenţă, cu atât mai multă cu cât întreprinderile sunt mai mici. Poate că doamna pe care ai întâlnit-o într-o asociaţie de reuniune comercială te poate ajuta să obţii finanţare sau domnul de la conferinţă îţi poate oferi consultanţă în management. Este important să formezi alianţe cu oameni care te pot ajuta şi pe care îi poţi ajuta şi tu. Pentru a avea succes în afaceri trebuie să ai aptitudini bune de a lega relaţii şi întotdeauna să fii atent la oportunităţile de extindere a numărului de persoane de contact.

8. Dorinţa de a învăţa
          Nu trebuie să deţii o diplomă MBA sau să fii absolvent de doctorat pentru a reuşi în propria ta afacere. De fapt, există o mulţime de antreprenori care nu au terminat liceul. Studiile arată că majoritatea celor care au acumulat singuri milioane au o inteligenţă medie. Cu toate acestea, aceşti oameni au ajuns la potenţialul lor financiar deplin şi şi-au îndeplinit obiectivele în afaceri deoarece ei sunt dornici să înveţe. Pentru a reuşi, trebuie să fii dispus să pui întrebări, să rămâi curios, interesat şi deschis la noile cunoştinţe. Această dorinţă de a învăţa devine mai importantă având în vedere schimbările rapide în tehnologii şi moduri de a face afaceri.

9. Fii perseverent şi crede
          Nimeni nu a spus că drumul spre succes este uşor. În ciuda bunelor tale intenţii şi a muncii grele pe care o depui, uneori vei eşua. Unii antreprenori de succes au suferit eşecuri şi înfrângeri răsunătoare, chiar de faliment, dar au reuşit să se ridice rapid pentru a deveni mari în domeniile lor. Curajul tău de a insista în faţa adversităţii şi abilitatea de a nu da înapoi după o dezamăgire temporară îţi va asigura succesul. Trebuie să înveţi să te ridici şi să începi din nou. Perseverenţa ta este măsura încrederii în tine. Aminteşte-ţi că dacă eşti perseverent nimic nu te poate opri.

10. Disciplinează-te
          Thomas Huxley a spus o dată: “Fă ce trebuie să faci, atunci când trebuie să faci, chiar dacă îţi place sau nu.” Autodisciplina este cheia succesului. Puterea care te va forţa să plăteşti preţul succesului – fă ceea ce altora nu le place să facă, lucrează suplimentar, luptă şi câştigă lupta cu tine însuţi.


[ http://www.powerhomebiz.com/vol19/secrets.htm ]

Cum gândesc antreprenorii ?

      Discuţiile despre psihologia antreprenorilor de obicei se concentrează pe creativitate, toleranţă faţă de risc şi dorinţă de realizare de invidiat, trăsături care, din păcate nu sunt foarte uşor de atins.
     Saras Sarasvathy, profesor la Şcoala de Afaceri Darden a Universităţii Virginia a încercat să determine cum gândesc antreprenorii experţi. A făcut acest studiu cu scopul de a transmite cunoştinţele către noii antreprenori.
     Încă din momentul în care era absolvise la Carnegie Mellon, Sarasvathy - cu ajutorul îndrumătorului tezei sale, Herbert Simon - laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1978, s-a angajat într-un proiect îndrăzneţ: să înţeleagă modul de gândire al celor mai mulţi antreprenori de succes care s-au confruntat cu probleme în afaceri.
Ea a cerut ca subiecţii ei să aibă cel puţin 15 ani de experienţă în antreprenoriat, să fi pornit mai multe companii - cu succese şi eşecuri - şi să aibă cel puţin o companie publică.
Sarasvathy a identificat 245 antreprenori americani care îndeplineau criteriile ei iar 45 au fost de acord să participe (răspunsurile de la 27 dintre ei au apărut în concluziile ei; restul au fost rezervate pentru studii ulterioare; peste 30 dintre ei au ajutat la modelarea chestionarului).
Veniturile companiilor subiecţilor - toate conduse de fondatori în acel moment - variau între 200 milioane de dolari şi 6,5 miliarde dolari în industrii diverse precum jucării şi căi ferate.
     Sarasvathy s-a întâlnit personal cu subiecţii ei, inclusiv din domeniul corpurilor de iluminat ca Dennis Bakke, fondatorul gigantului energetic AES; Earl Bakken de la Medtronic şi T.J. Rodgers de la Cypress Semiconductor. Ea a prezentat fiecăruia un studiu de caz despre un caz ipotetic de start-up şi 10 decizii precum că fondatorul unei astfel de companii ar trebui să facă faţă unui risc. Apoi, ea a pornit un magnetofon şi a lăsat antreprenorul să vorbeasca despre probleme timp de 2 ore.
     Sarasvathy a colaborat mai târziu cu Stuart Read de la Şcoala de Afaceri IMD din Elveţia să realizeze acelaşi experiment cu manageri profesionişti de la mari corporaţii - cum ar fi Nestle, Philip Morris şi Shell. Sarasvathy a extins astfel experimentul ei ca să cuprindă antreprenori începători şi antreprenori cu experienţă profesională.
Sarasvathy a ajuns la concluzia că cei mai buni antreprenori se bazează pe ceea ce ea numeşte “vigoare în raţionament”. Improvizatori geniali, antreprenorii nu încep cu obiective concrete. În schimb, în mod constant evaluează cum să-şi folosească punctele forte personale şi resursele pe care le au la dispoziţie ca să-şi atingă obiectivele; în acelaşi timp, reacţioneaza în mod creativ la situaţii neprevăzute.
      Prin contrast, directorii de companii - cei din grupul de studiu cu un enorm succes în câmpul lor de activitate - folosesc raţionamentul de cauzalitate. Ei au stabilit un scop şi în mod conştiincios caută cele mai bune metode să realizeze acest lucru. Indicaţiile anterioare sugerează că fondatorii de început ai companiilor se răspândesc pe întreaga scară de la eficace-la-cauzal. Dar, cei care au crescut în jurul afacerilor de familie au mai multe şanse să se situeze într-un efect de balans. Nu este surprinzător că investitorii şi investitorii în proiecte mici gândesc mai mult ca antreprenorii experţi decât investitorii începători.
Când au fost întrebaţi ce tip de cercetare de piaţă realizează pentru ipoteticul lor start-up, majoritatea subiecţilor au dat următoarele răspunsuri variate:
- "OK, Am nevoie să ştiu care dintre grupurile diferite de studenţi, stagiari şi persoane fizice ar fi cel mai interesat, aşa că aş putea viza publicul un pic mai mult."
Ce alte informaţii ..... ?
"Nu am intrat pe piaţa de consum, aşa că nu ştiu cu adevărat. Cred că, probabil .... Cel mai mult cred .... Aş încerca.... eu nu aş face toate astea de fapt. Doar l-aş vinde. Nu cred în cercetarea de piaţă."
Cineva mi-a spus că “singurul lucru de care aveţi nevoie este un client. În loc să pun toate întrebările aş încerca să fac câteva vânzări. Aş învăţa o mulţime, ştiţi: care oameni ?, care au fost obstacolele ?, care au fost întrebările ?, care este preţul pentru a lucra mai bine ? Chiar înainte am început să produc.”
     Aici este un alt răspuns: “În cele din urmă cel mai bun test cu privire la orice produs este să mergă spre piaţa ta ţintă şi să pretinzi că este o adevărată afacere. Vei afla destul de curând dacă este sau nu. Trebuie să-ţi asumi nişte riscuri. Poţi să stai şi să analizezi aceste pieţe diferite în mod continuu şi să obţii toate aceste răspunsuri minunate şi totuşi acestea să fie greşite. Problema cu tipul de om de afaceri este că ei petrec o mulţime de timp cu toată marea lor înţelepciune şi toate foile lor de calcul şi cu toţi oamenii lor de la Harvard Business Review şi devin convinşi de faptul că nu există nici o piaţă sau au o piaţă greu de accesat. Şi ar pierde acolo mult timp, cu o publicitate foarte costisitoare şi costuri în avans, pentru că ei vor supraestima piaţa şi afacerea va merge sub aşteptări.”
     Directorii de companii au fost mult mai interesaţi să dorească o analiză cantitativă a mărimii de piaţă: “Dacă aş avea un buget, aş putea cere unui specialist din domeniul educaţiei să meargă direct la date şi să-mi dea idei de cât de multe universităţi, cât de multe mijloace media, cât de multe mari companii va trebui să contactez pentru a avea o idee de lucru care trebuie şi realizată.”
     Sarasvathy spune că aversiunea antreprenorilor faţă de studiile de piaţă este datorată unei lecţii mai mari pe care au învăţat-o: ei nu cred în predicţiile de nici un fel. “Dacă le oferi date cu privire la ce să facă pentru viitor, ei o vor respinge” – a spus ea. “Ei nu cred că viitorul este previzibil …. ori, ei nu vor să fie într-un spaţiu care este foarte previzibil”. Această atitudine este un pic asemănătoare cu afirmaţia lui Voltaire care spunea că perfect este duşmanul binelui. În acest caz, prognoza atentă este inamicul surprizei întâmplătoare:
“Trăiesc mereu după motto-ul ‘Pregătit, foc, scop’. Cred că dacă îţi petreci prea mult timp făcând ‘Pregătit, scop, scop, scop’ niciodată nu vei vedea toate acele lucruri bune care s-ar întâmpla dacă de fapt ai începe să faci ceea ce doreşti. Cred că planurile de afaceri sunt interesante, dar nu au nici o semnificaţie reală pentru că nu poţi spune care sunt toate lucrurile pozitive care se vor produce… . Dacă ştii în mod intrinsec că acest lucru este posibil, trebuie doar să găseşti modalitatea cum să faci acest lucru posibil, pe care nu îl poţi face înaintea timpului potrivit”.
      Acestea fiind spuse, Sarasvathy evidenţiază că antreprenorii ei au adoptat mai multe cercetări formale şi au planificat practicile de-a lungul timpului. Abilitatea lor este de a face pentru a deveni cauzele, la fel cum gânditorii au ajutat efectiv acest grup de durată să evolueze cu companiile lor.
      Preferinţa antreprenorilor pentru a face lucruri greu de realizat se manifestă prin abordarea lor către parteneriate. În timp ce directorii de companii ştiu exact unde merg şi urmează o cale precisă pentru a ajunge acolo, antreprenorii îşi permit să facă afaceri cu oricine întâlnesc în drumul lor – furnizori, consultanţi, clienţi.
“Adevărata provocare este să îţi alegi partenerii şi să-ţi faci bagajele din timp înainte să trebuiască să pui la bătaie o mare parte din capital”.
Şefii, printre aceşti parteneri de influenţă sunt primii clienţi. Clientul anticipat al antreprenorilor ajută la producerea proiectului, a vânzărilor şi la identificarea furinzorilor. Unii chiar au văzut pe primul lor client ca investitorul lor cel mai bun.
“Oamenii urmăresc investitorii dar investitorul tău cel mai bun este primul tău client real. Şi clienţii tăi sunt de asemenea cei mai buni agenţi de vânzări.”
      Sarasvathy spune că antreprenorii experţi au învăţat cel mai greu drum că “având chiar un singur client real la bord cu tine este mai bine decât să cunoşti 10 lucruri despre o mie de clienţi”. Doar colectarea informaţiilor de la un mare număr de posibili clienţi, spune ea, “creşte toate lucrurile diferite pe care le puteai face dar nu vă spun ce trebuie să faceţi”. Spre acest scop, mulţi din subiecţi se apropie de interacţiunea clienţilor: observând câţiva clienţi aşa cum lucrează sau efectiv cum lucrezi alături de ei.
“Cred foarte mult în ‘a trăi experienţa’. Dacă vrei să scrii o carte despre hamali, mergi şi lucrează ca un hamal pentru o perioadă de timp. Compania mea a avut de gând să proiecteze şi să vândă produse pentru terapie fizică, aşa că am lucrat într-un centru de dezintoxicare timp de doi ani.”
Directorii de companii, prin contrast îşi imaginează mai mult tradiţional interacţiunea furnizor-client. “Aş dori să obţin de la ei …. întâlnindu-mă cu ei sau obţinând de la ei ceea ce cred despre limitarea programelor existente …. doar ca un tip de loc şi să-i ascult spunându-mi …. ce noi facilităţi şi-ar dori. Şi i-aş asculta cum vorbesc, vorbesc , vorbesc şi apoi m-aş gândi şi aş dezvolta ceva între ceea ce doresc ei şi ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic. ”
Sarasvathy spune că directorii se bazează mai puţin pe intenţii de primă mână deoarece ei îşi pot permite să plaseze pariuri pe mai multe segmente şi mai multe versiuni de produs. “Antreprenorii nu au acest lux” – spune ea.
“Persoanele din corporaţii sunt ca vânătorii-culegători” spune Sarasvathy. “Ei sunt angajaţi pentru a câştiga o cotă de piaţă, astfel că se concentrează cu înverşunare pe ce se află în piaţă. Primul lucru pe care îl fac este stabilirea hărţii terenului.” “Ce fel de informaţii doresc despre concurenţii mei ? Vreau să văd care sunt resursele de care dispun ei. Au programatori ? Au experţi în educaţie ? Au profesori şi formatori care pot lansa acest produs ? Dispun de o structură suport ? Din punct de vedere geografic, unde sunt situaţi ? Au un singur centru sau mai multe centre ? Lucrează doar în limba engleză sau în diferite limbi străine ? Aş dori să arunc o privire pe finanţele acestor companii…. aş vrea să mă uit la istoricul lor pentru a vedea ce tip de abordare au folosit în ceea ce priveşte marketingul şi publicitatea ca să ştiu la ce să mă aştept. Aş putea să văd ce oameni a angajat să văd dacă pot angaja pe cineva care să aibă experienţă.”
Subiecţii studiaţi au exprimat o prea mică îngrijorare cu privire la concurenţă.
„Competiţia este factorul secundar… Analizează dacă crezi că poţi avea succes sau nu înainte să îţi faci griji cu privire la concurenţă. ”
şi
„La un moment dat, în compania noastră, am ordonat oamenilor noştri să nu se gândească la competitori. Doar să-şi facă treaba. Gândiţi-vă doar la munca voastră. De fapt, informaţiile despre concurenţă sunt foarte valoroase. Dar am vrut să se asigure că nu ne facem griji despre concurenţă. Şi în acest scop am oferit planul anual fiecărui angajat. Iar ei au spus: ‘Ei bine, nu îţi este frică, că, concurenţa noastră o să obţină această informaţie şi o să aibă un avantaj ?’ Am spus: ‘Este mult mai riscant ca angajaţii noştri să nu ştie ce trebuie să facă decât riscul ca, concurenţa să afle acest lucru. Într-un fel sau altul ei vor afla oricum. Dar, dacă unul din angajaţii mei nu ştie de ce trebuie să-şi facă treaba, aceasta duce la o pierdere sigură’.”
Antreprenorii se tem mai puţin de concurenţă. Sarasvathy spune că ei nu se văd în partea groasă a pieţei ci au doar o nişă de piaţă sau creează o piaţă nouă în întregime”. „Ei sunt precum fermierii, plantează o sămânţă şi o cresc.” – spune ea. „Ei au grijă doar de bucăţica lor de teren.”

      Managerii corporaţiilor cred că pe măsură ce pot prevedea viitorul ei îl pot controla. Antreprenorii cred că pe măsură ce pot controla viitorul ei nu au nevoie să îl prevadă. Sarasvathy vede acest lucru ca o expresie a încrederii antreprenorilor în abilitatea lor de a recunoaşte, a răspunde şi a remodela oportunităţile în timp ce se dezvoltă. Antreprenorii prosperă de urgenţă.

      Cea mai fascinantă parte a studiului se referă la potenţialul produsului. Întrebaţi despre oprtunităţile de dezvoltare, majoritatea managerilor de corporaţii din studiu au descris:
„Depinde de modul în care sunt comercializate. Eu sunt un pic sceptic… Nu sunt sigur că antreprenorii ar face asta. Poate ei cred că ştiu deja totul. Dar în ceea ce priveşte simulările pentru şcolile de afaceri sau în viitorul educaţiei, ele par să fie foarte populare. Şi gradele de antreprenoriat par să fie foarte populare. Deci, da, ar putea fi foarte bine multe dezvoltări.”

[ http://www.inc.com/magazine/20110201/how-great-entrepreneurs-think.html ]