Interviu cu Andreea Săvulescu

Andreea este trainer motivațional, psiholog, psihoterapeut; a scris „Trăiește autentic! Descoperă secretul fericirii” și este o susținătoare ferventă a celor care doresc să depășească anumite probleme sau să își dezvolte calități care au o latură psihologică.

Î: Ce te-a determinat cel mai mult să te implici în dezvoltarea personală ? Care este cea mai puternică motivație care te împinge înainte ? 

R:Am descoperit dezvoltarea personală cu mult timp în urmă, mai exact în clasa a VIII-a, când mă aflam într-o continuă luptă cu mine însămi. Complexată de cele câteva kilograme în plus pe care le aveam, într-o perioadă în care idealul de frumusețe feminină era cel prezentat pe Fashion TV, incapabilă de a crea legături, de a mă face plăcută și de a socializa, mi-am căutat alinarea în cărți. Așa am intrat în lumea dezvoltării personale, o lume care m-a fascinat și pe care nu mi-am mai dorit să o părăsesc niciodată. Viața mea s-a schimbat complet de atunci, și am realizat că sunt făcută pentru asta. Acela a fost momentul în care am conștientizat că psihologia este vocația mea. Acum fac ceea ce îmi place, cu pasiune și din pasiune, iar feedback-urile oamenilor care îmi spun în detaliu modul în care i-am ajutat să își schimbe viața și ce beneficii au în urma aplicării sfaturilor practice pe care le ofer, îmi confirmă faptul că aceasta este menirea mea.

Î: Cum reacționezi de obicei în fața unui eșec ?

R: Pentru mine nu există eșec, există doar lecții. Consider că diferența dintre oamenii care au succes și oamenii care se zbat în mediocritate constă în felul de a percepe lucrurile. Dacă crezi în eșec, îl experimentezi, dacă crezi în lecții învățate, te dezvolți și îți creezi realitatea pe baza lor. Fac greșeli, nu sunt perfectă. Este în natura umană și înțeleg acest lucru. Dar întotdeauna reușesc să obțin ceea ce îmi doresc, pentru că știu că merit să mi se întâmple lucruri frumoase, sunt recunoscătoare pentru ceea ce am, încerc să ofer pe cât de mult posibil și celorlați, și întotdeauna găsesc puterea de a depăși orice obstacol. Trăiesc cu credința că orice problemă are o soluție și sunt o persoană orientată către rezultate.

Î: Care este cea mai importantă "lecție de dezvoltare personală" pe care ai dobândit-o din experiență ?

R: Am învățat enorm de multe lecții importante de dezvoltare personală, dar consider că cea pe care ar trebui să o știe orice om, pentru liniștea sa personală, pentru pacea lui sufletească, este aceea că nu poți pretinde să fii iubit de alții până în momentul în care reușești să te iubești pe tine așa cum ești, în dualitatea ființei tale, pentru ceea ce ești. Nu poți fi acceptat de ceilalți până în momentul în care începi să te accepți pe tine, nu poți să îți faci prieteni până când devii cel mai bun prieten al tău. Cred că cel mai important lucru pe care noi, oamenii, suntem datori să îl învățăm pe parcursul popasului pe care îl facem în această lume, este acela că trebuie să renunțăm la a mai aștepta ca cei din jur să ne satisfacă nevoile pe care nu reușim să ni le satisfacem noi înșine, pentru că fericirea nu poate fi găsită niciunde în exterior, ci ea zace undeva în abisul ființei noastre, iar fiecare dintre noi este responsabil de a o descoperi în interior.

Î: Din punctul tău de vedere, ce este cel mai important în viață ?

R: Pentru mine contează enorm echilibrul sufletesc. Trăiesc în concordanță cu propriile principii și valori, nu mă abat de la drumul meu, încerc pe cât posibil să nu îi rănesc pe cei din jur, apropiați sau nu, și încerc să transmit cât de mult pot din ceea ce învăț. Și învăț mult… învăț trăind, iar ceea ce citesc în cărti validez în experiență. Consider că un rol foarte important în viața oricărui om îl ocupă educația. Dacă investești în educația ta, dacă îți formezi anumite obiceiuri sănătoase, diferite deprinderi care îți aduc beneficii, nu ai cum să nu descoperi fericirea autentică. Pentru că educându-te, ajungi într-un punct în care reușești să îți programezi mintea pentru reușită, pentru succes. Și atunci simți că ai o putere nemărginită. Iar asta bate totul.

Î: Cat de important este rolul riscului ca necesitate pentru a progresa ?

R: Riscul este extrem de important. Ceea ce nu înțeleg mulți dintre noi este faptul că fără risc nu există câștig. Da, poate că teoria o știe oricine, dar de ce ne este atât de greu să aplicăm? Poate că cel mai dificil lucru pe care îl poate face un om este acela de a ieși din zona de confort, de a sparge ziduri, de a îndrăzni. Trăim dominați de frici. Multe dintre ele nejustificate, create în imaginație. Ne punem singuri limite și ne ascundem în carapacea noastră. Pentru că e călduț. Pentru că e mai simplu. Pentru că așa evităm eșecul. Pentru că nu riscăm să fim judecați. Pentru că, spunem noi, suntem feriți de suferință. Dar suferința nu iartă pe nimeni. Și, decât să suferi fără scop, nu este mai benefic să suferi pentru ca mai apoi să guști din aroma fericirii ?

Î: Cum anticipezi posibila reacție a cititorilor atunci când începi să scrii despre un nou subiect ?

R: Legătura creată între mine și cititorii din comunitatea ArtaEducatiei este una specială. Mi-aș dori ca fiecare dintre ei să îmi scrie despre ceea ce îi impiedică să descopere fericirea autentică. Aș răspunde fiecăruia în parte… Dar nu toți o fac, din diferite motive. Sunt însă foarte mulți care îmi scriu despre ei, despre problemele cu care se confruntă, despre ceea ce nu funcționează în viețile lor. Și îmi aleg subiectele pe care le dezbat în funcție de nevoile dominante ale oamenilor care mi se destăinuie. Pe lângă faptul că răspund fiecăruia în privat, încerc de fiecare dată să ofer niște sfaturi practice sub forma articolelor, pentru că sunt conștientă de faptul că mai există persoane în aceeași situație, oameni care nu îndrăznesc să îmi scrie despre asta, dar care apreciază fiecare mic ajutor, cărora le sunt de folos aceste postări.

Î: Cum identifici subiectele cele mai căutate (interesante) de către cititori ?

R: Cum am spus mai sus, subiectele articolelor au la bază nevoile dominante ale cititorilor mei.

Î: Ce crezi că îl face pe un om de succes să aibă succes ?

R: Personal funcționez pe principiul că obții de la viață exact cât investești în ea, că  succesul și eșecul sunt cele două fațete ale aceleiași monede și că deținem posibilitatea de a o întoarce după cum vrem noi. Cum spuneam și mai sus, eșecul este o chestiune de percepție. Consider că, pentru a avea succes, primordial este să faci ceea ce îți place, nu vei reuși niciodată să ai rezultate într-o sferă de activitate care nu te atrage. Sau, dacă totuși reușești, nu te poți bucura de succes cu atâta intensitate cu care ai face-o dacă domeniul în care activezi chiar te-ar pasiona.

Așadar, consider că pentru a avea succes este necesar să crezi în tine, să faci ceea ce îți place, să ieși din zona de confort, să profiți de oportunități, să ai obiective bine stabilite, să muncești mult, să perseverezi, să privești eșecurile ca pe lecții și să returnezi o parte din succesul tău pentru a asigura astfel continuitatea acestui proces. Am scris mai multe despre acest subiect în ghidul “Trăsăturile oamenilor de success” unul dintre bonusurile pe care le ofer gratuit pe langa cartea “Traieste autentic! Descopera secretul fericirii”.

Î: Să presupunem că ai putea să te întorci cu 5 de ani în urmă. Care ar fi sfatul cel mai de preț pe care ai vrea sa îl dai "persoanei" care erai la acea vârstă ?

 R: Mi-aș spune să am încredere în mine pentru că sunt o persoană valoroasă și voi reuși să realizez tot ceea ce îmi propun. M-aș încuraja să perseverez și să gândesc în continuare pozitiv.

Î:  Ai un model de trainer care îți place în mod deosebit ?

R: Nu, nu am un model de trainer, mai urmăresc uneori diverse prezentări și încerc să învăț de la fiecare câte ceva, astfel încât să îmi creez stilul unic, specific personalității mele.

Articolele motivaționale scrise de Andreea Săvulescu pot fi citite pe artaeducatiei.com

Principii ale lui Richard Branson

- Nu mă uit înapoi la regrete. Merg la următorul pas. Întotdeauna mă uimește intervalul de timp pe care oamenii îl pierd regretându-și eșecurile în loc să își aloce energia în contul unui proiect.

- Să te implici în ceva la care te pricepi şi care schimbă în bine vieţile oamenilor.

-  Ca să înveţi cum să umbli, nu este nevoie să citeşti instrucţiuni. Este destul să cazi de câteva ori, până înveţi să nu mai cazi.

-  Flerul este mai important decât învăţământul superior.

-  Prietenia cu duşmanul este unul din cele mai practice lucruri, atât în afaceri, cât şi în viaţă.

- Mediul social este o adunătură de oameni care critică tot ce faci.

- Detaliile sunt la fel de importante, fie că eşti la conducerea unei companii aeriene, fie la cea a unui restaurant, fie la un chioşc de ziare.

- Ca să faci ceva simplu, trebuie sa fii foarte deştept.

- Merită să rişti, dacă asta îţi va schimba viaţa spectaculos. 
  Riscând pentru nimicuri, te vei mira de ce baţi pasul pe loc.

- Pentru mine fiecare secundă contează.

- Cred că ceea ce îmi propun poate fi făcut.

- Îmi trăiesc viaţa din plin.

- Muncesc din greu şi banii vor veni.

- Calculez riscurile şi mi le asum.

- Nu regret nimic.

- Îmi urmez visurile dar în lumea reală mă bazez pe mine.

Warren Buffet

             Singurul băiat din cei trei copii – Warren Buffet a afişat o aptitudine uimitoare atât pentru bani cât şi pentru afaceri de la o vârstă foarte fragedă. La 6 ani, Buffet a achiziţionat 6 cutii de Coca Cola de la magazinul alimentar al bunicului său cu 25 de cenţi/bucată şi le-a revândut, având un profit de 5 cenţi. În timp ce alţii copii de vârsta lui se jucau, el făcea bani. Cinci ani mai târziu Buffet păşeşte în lumea finanţelor. La 11 ani cumpără 3 părţi din Cities Service Preferred cu 38 de dolari/acţiune pentru el şi sora lui mai mare, Doris. La puţin timp, preţul acţiunii a scăzut la 28 de dolari/bucată. Aceasta l-a înspăimântat, dar a rezistat până când acţiunile sale au ajuns la 40 de dolari/bucată. Apoi le-a vândut imediat – o greşeală pe care o va regreta curând. După aceea, valoarea acţiunilor Cities Service a crescut până la 200 de dolari/bucata. Din această experienţă el a învăţat una din lecţiile de bază ale investiţiei: Răbdarea este o virtute !
             În 1947 a absolvit liceul şi nu a avut niciodată intenţia de a urma o facultate. În momentul absolvirii făcuse deja 5000 de dolari din vânzarea de ziare (echivalentul a 42610 dolari în anul 2000).
Tatăl lui avea alte planuri – şi-a îndemnat fiul să urmeze Şcoala Wharton Business din cadrul Universităţii Pennsylvania. Buffet a stat doi ani, plângându-se că el ştia mai mult decât profesorii săi. S-a transferat la Universitatea din Nebraska-Lincoln pe care a reuşit să o absolve în trei ani. În cele din urmă a fost convins să aplice la Harvard Business School care a luat cea mai greşită decizie, respingându-l pe motiv că este prea tânăr. Dezamăgit, Warren a aplicat la Columbia, unde faimoşii investitori Ben Graham şi David Dodd l-au învăţat – o experienţă care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
             Ben Graham a devenit cunoscut în vremea anilor 1920. În acea vreme în care, restul lumii se apropia de arena de investiţii ca la un joc gigant de ruletă, el a căutat stocuri (părţi din firme) care erau atât de ieftine încât erau aproape lipsite de risc. Una din cele mai cunoscute, a fost Northern Pipe Line, o companie de transport a petrolului gestionată de către familia Rockefeller. Stocul a fost tranzacţionat la un preţ de 65 de dolari/acţiune, dar după ce a studiat bilanţul, Graham a realizat că societatea avea acţiuni în valoare de 95 de dolari/bucata. Investitorul a încercat să convingă conducerea să vândă întregul portofoliu de acţiuni dar a fost refuzat. La scurt timp după aceea, el şi-a asigurat un loc în consiliul de administraţie. Compania a vândut obligaţiunile sale şi a plătit un divident în valoare de 70 de dolari pe acţiune.
Când a făcut 40 de ani, Ben Graham a publicat Security Analysis, una din cele mai mari lucrări scrise vreodată pe piaţa bursieră. La acea vreme, era riscant; investirea în acţiuni a devenit o glumă (Dow Jones a scăzut de la 381,17 la 41,22 pe parcursul a 3-4 ani, urmând falimentul din 1929). Următoarea sa carte, Investitorul inteligent, pe care Warren o celebrează ca ”cea mai mare carte de investiţii scrisă vreodată”.
Prin principiile sale de investiţii simple, dar profunde, Ben Graham a devenit o figură idilică pentru tânărul Warren Buffet în vârstă de 21 de ani.
Citind o veche ediţie din Who's Who, Warren a descoperit că mentorul său (Ben Graham) a fost preşedintele unei firme mici necunoscute de asigurare numită GEICO. El a sărit într-un tren spre Washington D.C. într-o sâmbătă dimineaţă pentru a găsi sediul firmei. Când a ajuns acolo, uşile erau închise. Fiind de neoprit, Buffet a început să dea cu pumnii în uşă până când un portar a venit ca să-i deschidă. El a întrebat dacă mai era cineva în clădire. Ca noroc (sau soartă) era cineva. Se pare că era un om care încă lucra la etajul şase. Warren a fost escortat până la întâmpinarea lui şi a început imediat să pună întrebări despre companie şi practicile sale de afaceri; o conversaţie care s-a întins pe parcursul a patru ore. Omul nu a fost nimeni altul decât Lorimer Davidson, vicepreşedintele financiar. Cu această experienţă Buffet a rămas pentru tot restul vieţii. Buffet a dobândit în cele din urmă întreaga societate GEICO prin corporaţia lui - Berkshire Hathaway.
Pe parcursul acestor ani de început, investiţiile lui Warren au fost limitate în special la o staţie Texaco şi la nişte imobile, dar niciuna nu a avut succes. De asemenea, în acest timp a început să predea cursuri de noapte la Universitatea din Omaha (ceea ce nu ar fi fost posibil cu câteva luni în urmă. Pentru a-şi stăpâni frica intensă de a vorbi în public Warren a luat un curs de Dale Carnegie). Din fericire, lucrurile s-au schimbat. Ben Graham l-a sunat într-o zi, invitând pe tânărul broker să lucreze pentru el. Warren a avut în sfârşit oportunitatea mult aşteptată.
Proaspătul cuplu Buffet şi-a luat o casă în suburbiile New York-ului. Warren şi-a petrecut zilele analizând rapoartele S&P în căutarea oportunităţilor de investiţie. Aceasta se întâmpla în momentul în care începea să iasă la iveală diferenţe dintre filozofia lui Graham şi cea a lui Buffet. Warren a devenit interesat de modul în care lucra o societate – de ceea ce o făcea superioară în faţa concurenţei.
Pe Ben îl interesau pur şi simplu numerele în timp ce Warren era predominant interesat de managementul companiilor ca un factor major în deciziile de investiţie. Graham se uita doar la foaia de bilanţ şi la profit, lui îi păsa mai puţin de conducerea corporaţiei.
Între 1950 şi 1956, Warren şi-a construit un capital personal de până la 140.000 $, pornind de la 9800$. Din acest punct, el a început să-şi planifice următoarea mutare. Înainte de sfârşitul anului 1956 el gestiona un capital de aproximativ 300.000$. El a cumpărat o casă cu 31.500$ - atitudine numită “Nebunia lui Buffet” şi, şi-a condus parteneriatele într-un mod original, din dormitor, iar mai târziu dintr-un mic birou. Până în acest moment, viaţa lui începuse să prindă contur – avea 3 copii, o soţie frumoasă şi o afacere de mare succes.
             Pe parcursul următorilor cinci ani, parteneriatele Buffet au avut un profit impresionant de 251%. O celebritate oarecum recunoscută în oraşul său natal, Warren nu a dat niciodată sfaturi în ciuda solicitărilor constante venite de la prieteni şi străini.
În 1962, parteneriatul a avut un excedent de capital de 7,2 milioane de dolari din care 1 milion a fost miza personală a lui Warren (el nu a perceput o taxă pentru parteneriat – mai degrabă Warren a avut dreptul la un sfert din profituri mai mari de 4%).

              În 1962, un om pe nume Charlie Munger s-a mutat înapoi în casa copilăriei sale din Omaha, California. Deşi, oarecum snob, Munger a fost genial din toate punctele de vedere. El a participat la Harvard Law School fără să obţină o diplomă. Buffet şi Charlie s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au pus bazele unei strânse colaborări şi unei prietenii de afaceri care va dura pentru următorii 40 de ani.

[ http://beginnersinvest.about.com ]

Stabilirea şi împlinirea obiectivelor

          Ce au în comun un antreprenor de succes şi un deţinut care a reuşit să evadeze ?
          Întrebarea poate părea surprinzătoare la prima vedere – un pic de atenţie dezvăluie o mare asemănare între cei doi. Ambii şi-au stabilit un scop clar. Ambii sunt atât de hotărâţi încât trec peste orice provocare şi nimic nu îi determină să renunţe. Ambii fac planuri, schimbă şi adaptează planurile la posibilităţile pe care le au, creează împrejurări potrivite, acţionează în fiecare zi indiferent cât de puţin.
M-am întrebat: un deţinut care a reuşit să evadeze ar putea deveni un antreprenor de succes ? Cu siguranţă …. că oricine are multă determinare în a aface un lucru, îl şi face (nu fac referire la lucrurile imposibile).
Calităţile pe care le au oamenii de succes:
- au o mare încredere în forţele proprii
- nu sunt doar pasionaţi de ceea ce fac, trăiesc efectiv şi afectiv tot ce întreprind
- nu se potrivesc criticilor şi ironiilor din mediul înconjurător
- cred cu tărie că sunt valoroşi şi merită să aibă succes
- sunt siguri pe ei
- evoluează din aproape în aproape
- sunt deschizători de drumuri
- sunt realişti
- au curajul să ia iniţiativa
- comunică clar şi deschis
- sunt eficienţi în munca pe care o depun
- optimizează tot timpul şi caută soluţii mai rentabile
- nu se autovictimizează
- nu aşteaptă vremuri mai bune şi cadrul perfect pentru a trece la acţiune
- îşi asumă răspunderea
- realizează o singură sarcină la un moment dat
- când muncesc nu acceptă să fie deranjaţi de alte activităţi
- cred în succesul propriu
- împart un mare obiectiv în obiective mai mici (trepte intermediare) spre atingerea scopului final
- se autoevaluează
- învaţă mereu din orice împrejurare
- după unul, două,trei, … zece eşecuri continuă să încerce fără a renunţa, dar în acelaşi timp schimbă ceva din modul în care acţionează

[ V. A. ]

Să munceşti inteligent

          Să ne fie milă de cel care şi-a pierdut locul de muncă. Dar, de asemenea şi de cel care şi-l păstrează.
Pe măsură ce companiile execută operaţiuni mai flexibile cu mai puţini lucrători, ele cer mai mult de la cei care sunt încă angajaţi. În timp ce creşterea productivităţii a făcut companiile mult mai profitabile, cererile mai mari îi pot face pe lucrători să se simtă copleşiţi, arşi şi să-şi piardă orice echilibru între muncă şi viaţa pe care ar fi putut să o aibă.
Nu este de mirare că este o cerere tot mai mare în pregătirea managementului timpului, în interiorul cât şi în afara locului de muncă. “Dar sunt multe alte provocări ale timpului care pot fi stresante.”
Adler le enumeră pe degete:
- Excesul de informaţii, o mulţime de emailuri, mesaje vocale, scrisori şi faxuri.
- Schimbarea priorităţilor pentru repoziţionarea companiilor
- Stresul din timpul orelor de lucru, lipsa activităţilor pentru copii

“Avem nevoie să învăţăm oamenii să lucreze mai inteligent, nu mai greu” - a spus Adler. “Cei mai mulţi oameni, inclusiv eu fac o mulţime de lucruri care nu au un adevărat impact” - a spus Fagiano. “Este un fel de a simţi că trebuie să o faci, poate pentru că mereu ai făcut-o.” Sfatul său este ca oamenii să arunce periodic o privire serioasă la modul în care îşi petrec timpul şi să scape de sarcinile care nu mai sunt necesare. În acelaşi timp, trebuie să fie dispuşi să se adapteze la cerinţele muncii care sunt în continuă schimbare. “Totul se schimbă atât de repede încât corecţiile pe parcurs sunt necesare. Trebuie să fii pregătit să mergi cu fluxul.”

          Julie Morgenstern, expert în managementul timpului şi autor al Niciodată să nu îţi verifici e-mailul dimineaţă a spus că, ambii, şi companiile şi lucrătorii beneficiază atunci când angajaţii au strategii bune de gestionare a sarcinilor lor de lucru. “Companiile sunt conştiente de faptul că oamenii nu pot face asta în mod implacabil şi să fie şi eficienţi” a spus ea. “Şi, unele se concentrează pe echilibrul muncă-viaţă – insistând asupra faptului că oamenii lor iau vacanţe, merg acasă pentru a lua cina cu familiile lor, lucruri de genul acesta – aspect care îi ajută să păstreze angajaţii buni.” Morgenstern a spus că progresele tehnologice, cum ar fi e-mailul au împins lucrătorii în ceea ce ea numeşte “cultura răspunsului instantaneu” . Pe măsură ce ei lucrează în modul “staccato” , ei nu vor încetini vreodată spre “legato” şi anulează secvenţe de timp pentru a fi grijulii la proiectele complicate pe care companiile le doresc.
În sesiunile de formare şi în cartea ei, ea recomandă lucrătorilor ca primul lucru pe care îl fac dimineaţa să nu fie verificarea e-mailurilor, ci, în schimb, să folosească primele ore în care se simt odihniţi pentru a aborda proiectele lor cele mai importante. Lucrătorii, pot de asemenea crea mai mult timp pentru munca importană prin “controlul distragerilor” . Acest lucru poate fi la fel de simplu precum descurajarea colegilor de la statul de vorbă închizând uşa biroului sau activând modul înregistrare al telefoanelor. Răspunsul pentru apelurile nepreluate poate fi amânat până mai târziu în acea dimineaţă sau chiar după amiază – a spus ea.
Au rămas încă prea multe de făcut ? Morgenstern sugerează supunerea fiecărei cereri în una din cele 4 direcţii: ştergere, amânare, delegare sau simplificare. Este nevoie să fie făcute toate ? Pot fi reprogramate mai târziu, la un moment mai potrivit ? Poate fi delegat un alt lucrător ? Există scurtături pentru a simplifica munca ?

          Erin Brenan, 29 de ani, vicepreşedinte la Hunter Public Relations în New York a declarat că aplicarea unor metode de management al timpului propuse de Morgenstern i-a oferit mai mult sens în controlul zilei de lucru. “e ca şi cum există trei lucruri pe care trebuie să le fac astăzi şi am trei ore la dispoziţie ca să duc aceste lucruri până la capăt” - a spus Brennan. “Puteţi să vă stabiliţi un anumit procent din zi pentru sarcini neprevăzute, astfel ca, atunci când acestea se ivesc să vă puteţi ocupa de ele” Ea, de asemenea a învăţat să programeze unele perioade de timp liber, ca un exerciţiu la clasă efectuat după muncă.

Tehnici care te ajută să fii mai productiv şi să-ţi foloseşti timpul mai eficient :
1.Planfică-ţi fiecare zi în avans cu o zi înainte pentru a avea ierarhizat după importanţă sarcinile pe care le ai de îndeplinit. Folosiţi metoda ABCDE în care A – activităţi foarte importante; B – activităţi mai puţin importante decât cele din categoria A; consecinţele neîndeplinirii unei astfel de activităţi nu sunt chiar atât de grave; C – activităţi plăcute dar care nu au nici un impact pozitiv sau negativ asupra carierei voastre; D - activităţi pe care le puteţi delega altor persoane iar E - activităţile pe care le puteţi elimina din listă, fără a avea nici o consecinţă asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru dumneavoastră.
2.Începe întodeauna cu sarcina cea mai importantă
3.Grupează sarcinile asemănătoare deoarece îţi vor lua mai puţin timp să le îndeplineşti.
4.Lucrează minim 3 ore fără întrerupere Se spune ca daca lucrezi 3 ore fără întrerupere, poţi realiza în acest timp la fel de mult cât realizează o persoana în 8 ore la birou, care îţi întrerupe activitatea din jumătate în jumătate de oră.
5.Fă mai puţine greşeli Poţi face acest lucru concentrându-te exclusiv pe rezolvarea problemei pe care ai abordat-o, fără a-ţi lăsa mintea să zboare în altă parte. Cu cât vei fi mai concentrat asupra a ceea ce faci, cu atât mai mari sunt şansele să faci lucrul bun de prima oară.

- Nu amâna lucruri importante care nu îţi fac plăcere !
- Amână ce nu este important !
- Stabileşte momente în care să nu te deranjeze nimeni !
- Dacă începi ceva, fă tot posibilul să termini !
- Pune-ţi pauzele atunci când ştii că nu lucrezi eficient !
- Fă-ţi o obişnuinţă din verificarea felului în care îţi foloseşti timpul !
- Premiază-te când îţi atingi scopul !
- Aplică regula 60-40: planifică doar 60% din timpul disponibil şi lasă restul pentru evenimente neaşteptate !


[ http://www.msnbc.msn.com/id/10895241/ns/business-small_business/t/how-work-smarter-not-just-harder http://www.cheiasuccesului.ro http://www.fwd.aiesec.ro/articole/sources/articles/200402/37/atasament/atasament_managementul_timpului.pdf ]

Sfaturi pentru antreprenori

          Mark Zuckerberg – FaceBook : angajează doar oameni tehnici tineri
          Fondatorul şi directorul executiv al FaceBook, Mark Zuckerberg în vârstă de 22 de ani crede că platforma lui de socializare va face ca lumea să fie un loc mult mai deschis. Fără îndoială, FaceBook este un fenomen adevărat. Potrivit lui Zuckerberg, FaceBook are peste 20 de milioane de utilizatori înregistraţi care deservesc 1,5 miliarde de pagini vizualizate zilnic.
Judecând după ceea ce spune publicul, în timp ce oamenii iubesc acest serviciu şi-i admiră realizările, mulţi îl găsesc pe Zuckerberg ca fiind arogant. Poate că face parte din farmecul său. E un băiat drăguţ care irită oamenii sau nu îi pasă pentru că este mult mai deştept decât mulţi alţii. El a urcat pe scenă purtând sandale marca Adidas (a cumpărat zece perechi).
”Vreau să subliniez importanţa lui a fi tânăr şi tehnic” - şi-a început el declaraţia. Dacă vrei să deţii o companie de succes, trebuie să angajezi doar tineri cu expertiză tehnică. ”Tinerii sunt doar mai inteligenţi” - a spus cu o expresie serioasă a feţei. ”De ce majoritatea maeştrilor de şah au sub 30 de ani ? ” a întrebat. ”Nu ştiu ” a răspuns. ”Tinerii au doar vieţi simple. Noi nu deţinem o maşină. Noi nu avem familie.” În absenţa acestor distrageri – a spus el – vă puteţi concentra la idei măreţe. A adăugat ”Am doar o saltea.” Apoi: ”Simplitatea în viaţă îţi permite să te concentrezi la ceea ce este cu adevărat important.” . A spus că este important să angajezi programatori în cea mai mare parte, chiar şi dacă vrei să schimbi ceva pe site-ul web.
A avea programatori în personal este determinată de faptul că tehnologia este extrem de schimbătoare. ”Poţi crea o aplicaţie odată şi oamenii pot continua să o folosească.”
Zuckerberg a subliniat importanţa dezvoltării rapide a aplicaţiilor şi iteraţiilor. FaceBook trece la un nou cod în fiecare noapte - a menţionat el. De mai multe ori, în timp ce vorbea, a povestit cum o parte importantă a muncii sale este dată de gândirea despre filozofii.
Cineva din public l-a întrebat cum se împarte între întreaga muncă şi lucrurile familiare. A răspuns că lucrează tot timpul şi în afară de asta a spus că prietena lui este încă la şcoală, la Harvard aşa că nu este distras prea mult de ea.
”Dar acum, ea se mişcă pe aici aşa că vom vedea.” a adăugat el.


          Paul Buchheit – creatorul Gmail împărtăşeşte sfaturi de start-up
          În calitate de al 23-lea angajat de la Google, Paul Buchheit a fost creatorul şi creierul din spatele Gmail, fără îndoială, una din primele aplicaţii Web 2.0.
Sfatul său pentru antreprenori a fost să redefinească măsura succesului lor. În timp ce recompensele financiare sunt frumoase, cei care aspiră la titlul de antreprenor ar trebui în primul rând să caute oportunităţi de asumare a riscurilor de unde pot învăţa.
El a spus că, companiile la început permit angajaţilor care nu au nici o calificare să ia proiecte. Buchheit, care nu mai este angajat Google, a încurajat antreprenorii să inoveze acolo unde giganţi tehnici precum Google se tem. El a citat enormul succes pe care îl are YouTube. Chiar dacă YouTube a fost lansat după GoogleVideo, a spus că GoogleVideo a fost un produs prost deoarece lui Google i-a fost frică să-şi jignească partenerii media.

[http://venturebeat.com/2007/03/26/start-up-advice-for-entrepreneurs-from-y-combinator-startup-school/]

Decizia corectă

          De multe ori ne grăbim să luăm decizii pripite şi regretăm acţiunile noastre după aceea. Risipim mult timp şi iar îl risipim. Ne ia prea mult timp pentru a lua o decizie iar uneori nu luăm nici o decizie. Luăm decizii şi nu le urmăm; prin urmare nu obţinem ceea ce dorim şi ne întrebăm dacă decizia noastră a fost corectă. Pare că, luarea corectă a unei decizii şi luarea deciziei corecte sunt contradictorii.
          Înainte de a lua orice decizie importantă, cunoaşterea şi analiza sunt cheile vitale. Prin urmare, este important să acţionezi rapid atunci când iei o decizie. Când o decizie este luată, să fie cea dreaptă. Numiţi-o determinare. Odată ce te cunoşti pe tine şi dinamica averii tale, sunt şanse să iei decizii şi strategii bune şi să le iei repede. Când te cunoşti bine, ţi-ai proiectat drumul averii şi ştii că eşti extrem de pasionat de ceea ce faci - devii un centru de putere de neoprit. Deci, vei lua decizia corectă.

          Tony Robbins a spus Deciziile ne produc destinul !. Luarea deciziilor este atât de importantă, încât, dacă luăm o decizie greşită, uneori, putem suferi o viaţă întreagă. Şi totuşi, luarea deciziilor este necesară în viaţă. În unele cazuri, trebuie să luăm decizii în fiecare zi. Atunci când trebuie să luăm decizii importante, în special cele care ne afectează serviciul, viitorul şi averea avem tendinţa să încetinim şi să ne îngrijorăm. Am văzut acest lucru înainte. Şi totuşi, când ne ia foarte mult timp să luăm o decizie critică, de mare valoare, este încă posibil să luăm una greşită.
Ei bine, înainte de a merge înainte, trebuie să ştii unde vrei să ajungi. Câteva din conceptele importante pe care le-am învăţat: să-mi cunosc drumul valorii şi să obţin o strategie de construire a averii în funcţie de cea mai mică rezistenţă pe care o opun drumului averii. Când am învăţat această strategie, care a fost recomandată de cel care a creat Wealth Dynamics am început să iau decizii ştiind că acestea se încadrează în strategia creării averii mele. Mi-am analizat profilul de avere dinamică şi l-am clasificat ca Supporter.
Persoana cu un profil Supporter este un extrovertit şi este orientat către oameni. Mulţi antreprenori au nevoie de un Supporter în organizaţia lor pentru a-i ajuta la motivarea şi execuţia strategiilor. Îi încurajez pe toţi cei care nu şi-au făcut profiluri să o facă.
Costă doar 100 de dolari şi cu siguranţă merită să ştii cine eşti şi ce strategii trebuie să iei pentru a deveni bogat. Îl vei aprecia când vei şti cine eşti. După ce te-ai lămurit în legătură cu calea ta de rezistenţă minimă, vei câştiga o claritate incredibilă în ceea ce priveşte modul în care să îţi investeşti timpul; care sunt paşii pe care trebuie să îi urmezi, de la cine trebuie să înveţi; unde trebuie să fii; de ce ai nevoie – şi la fel de important – cu ce să nu îţi pierzi timpul. Din acest punct înainte, fiecare pas este un pas în direcţia corectă.
          Mulţi oameni, după ce iau decizii cu privire la ce să facă şi cum să obţină ce îşi doresc, nu ajung acolo deoarece nu se cunosc pe ei înşişi. Ori de câte ori vezi pe cineva având o mulţime de energie pentru a face ceea ce vrea şi a avea succes, probabil că te miri: e noroc . Răspunsul meu este Da şi Nu. Norocul contribuie probabil doar cu 30%, dar celelalte 70% depind de determinarea, acţiunea şi pasiunea ta şi de ceea ce vrei să faci. Întreprinde mici acţiuni şi mici acţiuni pozitive, acestea te vor conduce către o mare încredere ceea ce te determină să întreprinzi mai multe mici acţiuni care se vor propaga în spirală în alte şi alte acţiuni. În mod similar, dacă nu întreprinzi mici acţiuni dar aştepţi şi nu faci nimic, încrederea ta se va deteriora şi spirala se va duce în jos.
Fii sigur că eşti pasionat de ceea ce faci. Dacă nu există o legătură între viziunea, pasiunea şi profilul averii tale atunci îţi vei pierde motivaţia şi energia rapid când te vei confrunta cu probleme.
Am observat că oamenii care iau deciziile corecte sunt cei care au o viziune şi o misiune clară şi sunt pasionaţi să vadă lucrurile funcţionând. Ei îl cunosc pe al lor de ce şi sunt foarte concentraţi pe ceea ce vor să facă. Ei au o energie puternică care vine din interior. De asemnea, ei au obiective clare în mintea lor. Stabilirea obiectivelor este una din sarcinile majore pe care trebuie să le faci înainte de a lua decizii.



[http://www.entrepreneur2b.com/2008/05/06/mogr-make-the-right-decision-and-make-the-decision-right/ ]